Denumirea „noiembrie” vine din latinescul „novem” („nouă”), pentru că în vechiul calendar roman, care s-a folosit până la crearea calendarului iulian, în anul 45 î.Hr. – şi acesta înlocuit cu calendarul gregorian, în 1579 -, era a noua lună a anului. Romanii numărau anii începând cu fondarea Romei, iar anul avea zece luni, prima fiind martie, iar ultima decembrie. Noiembrie este a 11-a lună a anului, în calendarul gregorian, şi ultima lună de toamnă în emisfera nordică. În emisfera sudică, este asociată primăverii.
Denumirile populare ale lunii – Brumar, Brumarul mare, Promorar – surprind aspectul meteorologic de bază al acestui moment al anului, cel al căderii brumelor groase şi a promoroacei, dar şi aspectul economic, cel al fermentării şi limpezirii vinului (Vinar, Vinicer).
Sfinţii Cosma şi Damian (Vracevul) – 1 noiembrie
Numită şi Vracevul (adică „a vindeca”, în slavonă – de la „vraci”), sărbătoarea sfinţilor Cosma şi Damian, doctorii fără arginţi, este importantă pentru tămăduirea bolilor, în special a epilepsiei şi febrei tifoide.
Sfinţii Cosma şi Damian (sec. al IV-lea) s-au născut dintr-un tată păgân şi o mamă creştină, în Asia Mică. Datorită vindecărilor dăruite oamenilor, ei sunt cunoscuţi şi sub numele de „doctori fără arginţi”, nume primit pentru că vindecarea era dată nu de medicamente, ci de credinţa în Hristos. Pentru acest motiv, ei nu primeau niciun fel de plată de la pacienţii lor. Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos.
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil – 8 noiembrie
Sărbătoarea datează din secolul al V-lea. Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în iconografie în haine de ostaş, având în mână o sabie de foc. Potrivit tradiţiei, la judecata de la sfârşitul acestei lumi, morţii vor învia la glasul trâmbiţei sale.
Sfântul Arhanghel Gavriil este binevestitorul Naşterii Domnului, precum şi pe cea a Sfântului Ioan Botezătorul. În Minei se precizează că există mărturii cum că Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a prăvălit piatra de la uşa mormântului Mântuitorului şi a şezut deasupra ei. Sfântul Arhanghel Gavriil este purtătorul veştii milei dumnezeieşti faţă de oameni. În icoane apare în veşminte sacerdotale, purtând în mână ori un crin, semnul veştii celei bune, ori o sferă cu însemnele lui Hristos, arătând că el este mesagerul mântuirii umanităţii.
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt patronii spirituali ai Jandarmeriei Române, motivul fiind acela că aceşti doi conducători ai oştilor cereşti sunt simboluri ale luptei împotriva răului.
În folclorul religios românesc, mai venerat este Mihail, despre care se spune că poartă cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască, fiind şi un stăpânitor al văzduhului.
În viziunea populară, Arhanghelii asistă şi la Judecata de apoi, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.
În zonele muntoase, stăpânii oilor îi desemnează pe arhangheli ca „patroni ai oilor”, având grijă ca acestea să fie sănătoase şi cu spor la mărirea turmei. Stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se aruncă în dimineaţa zilei de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos, era mare supărare.
Sfântul Mina – 11 noiembrie
S-a născut în Nakiyos, în apropiere de Memphis, în prima jumătate a secolului al III-lea. Pentru că a refuzat să se lepede de credinţa în Hristos, i s-a tăiat capul.
Creştinii văd în el un ocrotitor al celor păgubiţi. De aceea, în această zi, fetele şi femeile se duc la biserică şi aprind lumânările la celălalt capăt, pentru ca în acest fel să se întoarcă lucrurile pierdute, dar şi dragostea flăcăilor. Este sfântul care îi ocroteşte pe păgubiţi, se arată grabnic ajutător celor nedreptăţiţi în procese şi celor ce au pierdut ceva sau au fost înşelaţi. Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva, sunt prezenţi în 11 noiembrie la Biserica „Sfântul Mina”, din Bucureşti, cu credinţa că vor recăpăta ce au pierdut, dacă se roagă la moaştele mucenicului Mina. Sf. Mina este şi cel care îi apără pe călători de hoţi.
Filipii de toamnă; Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului – 14 noiembrie
Potrivit legendei, Filipii au fost apostoli aruncaţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat nevătămaţi, prin credinţă. Se zice că Filipii ar fi fost 6 fraţi rătăcitori, cu puterea de a-i poci pe cei care nu-i cinsteau. Ei apără casele de foc, de lupi, şerpi şi primejdii. Oamenii atârnă topoare de coşul casei, ca să ţină lupii departe, sau lipesc gura sobei, ca să ţină închis botul lupului.
De acum până la Filipii de iarnă, are loc perioada de împerechere a lupilor. În luna noiembrie avem mai multe zile dedicate lupului şi care poartă numele de Filipii de toamnă: Ziua lupului (13 noiembrie), Gădineţii (12-16 noiembrie), Filipul cel Şchiop (21 noiembrie) şi Sfântul Andrei (30 noiembrie).
Postul Crăciunului este primul post din anul bisericesc şi ultimul din anul civil. Rânduielile bisericeşti stabilesc că se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, însă, dacă această dată cade miercurea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Acest post se încheie pe 24 decembrie. Postul Crăciunului ne aminteşte de postul patriarhilor şi drepţilor din Vechiul Testament şi de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. După cum aceştia au postit în vederea venirii lui Mesia, tot astfel se cuvine să întâmpinăm şi noi naşterea lui Hristos.
Primele menţiuni despre ţinerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei.
Hotărârea ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol, ţinut în anul 1166 Înainte de acest sinod, creştinii posteau diferit: unii numai şapte zile, iar alţii şase săptămâni.
În Postul Crăciunului avem dezlegare la peşte sâmbăta şi duminica, dar trebuie menţionat că prima săptămână a acestui post, până în 21 noiembrie, la sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, precum şi ultima săptămână, în perioada 20-24 decembrie, sunt perioade cu post mai aspru, zilele de sâmbătă şi duminică a acestor săptămâni ale Postului nu au dezlegare la peşte, ci doar la untdelemn şi vin.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie
Momentul comemorează aducerea Fecioarei Maria la Templu de către părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. Arhiereul Zaharia a închinat-o pe Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt din Templu, unde numai arhiereul intra o singură dată pe an. Fecioara Maria a stat în Templu, timp de 12 ani.
În tradiţia populară, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută şi sub denumirea de Sărbătoarea Luminii, Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia.
Bătrânii spun că de Ovidenie se deschid cerurile şi animalele vorbesc. Se fac pomeni pentru morţi, iar celor care au murit fără lumânare li se aprinde una acum. În această noapte se fac farmece şi descântece, se află ursita şi se pot efectua observaţii şi previziuni meteorologice.
Întrucât se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără oprelişte, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile uşilor, vatra şi cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecţia vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lânii şi pieilor de animale. De la Ovidenie până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la râu.
Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României – 30 noiembrie
Sfântul Andrei este apostolul care i-a creştinat pe români. Aşa se explică şi faptul că el este unul dintre cei mai populari sfinţi ai noştri şi că numele lui este viu nu numai în evlavia, ci şi în folclorul românesc.
Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se cunoaşte cu exactitate anul morţii sale, se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuţiile lui Nero (54-68) sau Domiţian (81-96). Potrivit tradiţiei, a fost răstignit pe o cruce în formă de X.
În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”.
Numele Andrei este de origine grecească: Andreas stă în legătură cu „andreia” – „bărbăţie, îndrăzneală” (de la „aner”, „andros – „bărbat”).
Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut şi nevăzut se ridică, este cumpăna anotimpurilor, când se crede că hotarul dintre lumea viilor şi cea a morţilor este foarte penetrabil, iar strămoşii mitici se reîntorc pe Pământ, sub forma diferiţilor strigoi sau a unor animale totemice. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”.
Împotriva acestor primejdii, ţăranul român foloseşte agheasmă, leuştean, smirnă, tămâie şi mai ales usturoi, care pune pe fugă toate făpturile malefice. În egală măsură, casa, grajdul, coteţele, uşile şi ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni şi animale. Fetele stau peste noapte în faţa unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce zăresc chipul viitorului bărbat; pun busuioc sub pernă şi apoi se culcă, sperând să-şi viseze soţul, sau cu o zi înainte de Sfântul Andrei nu mănâncă decât o turtă foarte sărată şi nu beau apă, sperând să viseze noaptea un flăcău care îi aduce apă, acesta devenindu-i soţ.
În astrologie, semne zodiacale ale lunii sunt Scorpionul şi Săgetătorul. Piatra simbolică pentru noiembrie este topazul, o bijuterie semipreţioasă, care reprezintă prietenia şi poate fi găsită în diferite nuanţe, deşi varianta galben-portocalie este alegerea convenţională. Floarea lunii noiembrie este crizantema, care este cunoscută şi ca „floarea de aur” datorită rădăcinilor sale greceşti. (surse documentare şi foto – azm.gov.ro, doxologia.ro, crestinortodox.ro)
Ileana Sandu
