Boeuf Bourguignon

Mereu m-a fascinat pasiunea cu care Julia Child descoperea bucătăria franceză, jovialitatea cu care încerca fiecare reţetă din experienţa ei trăind în Paris, dar şi acurateţea matematică cu care şi-a descris reţetele în cele 27 de cărţi de autor. M-am aplecat azi asupra unei reţete din rândul clasicelor franţuzeşti, o mâncare ce îţi trezeşte toate simţurile, te îmbrăţişează cu căldură şi îţi lasă amintirea unei mese care ţi-a ajuns la casa sufletului. Acasă, când eram copil, mama nu avea cărţi ale Juliei Child, avea însă un exemplar din Sanda Marin, o adevărată enciclopedie gastronomică românească pe care o studia din scoarţă-n scoarţă şi ne gătea din ea. Cele mai sofisticate reţete, considerate delicatese erau studiate şi preluate de acolo şi poate de aceea toate mesele noastre festive erau într-adevăr remarcabile. Am luat la răsfoit cu nostalgie paginile galbene ale „Sandei” în speranţa că vreuna dintre acele reţete îmi va trezi câteva amintiri apoi mă va provoca să o încerc, adaptez, eventual să o personalizez. Şi iată că am avut bucuria nespusă să găsesc „boeuf bourguignon” sau varianta românească„Rasol de vită cu sos de vin”. Magnifica boeuf bourguignon cu toate ingredientele ei multe şi senzaţionale, cu vinul, condimentele, timpul lung de gătire, cu frăgezimea cărnii, cu mirosul fabulos care se desfăşoară în timpul preparării ei şi mai ales cu atât de „binele „şi atât de „acasă”-ul pe care îl simţi când o mănânci.
Iată reţeta propusă de mine: Ingrediente (1 kg pulpă de vită, 150 g bacon sau slănină uşor afumată, 100 ml ulei de măsline, 2 linguri de făină, 2 cepe mari, 3-4 morcovi tăiaţi bucăţi mari, 1/2 ţelină – rădăcină, 5-6 căţei de usturoi, 2 linguri pastă de roşii, 1 l vin roşu sec, sare, piper, foi de dafin, cimbru, 6 cartofi potriviţi ca dimensiune).
Metoda: Alegem să pregătim totul într-un vas de fontă cu capac pentru că procesul de gătire va presupune atât gătit pe aragaz cât şi o parte de gătit în cuptor. Aşadar, în 1-2 linguri de ulei călim baconul sau slăninuţa, apoi le scoatem pe un şervet. În aceiaşi oală, adăugăm şi restul uleiului de măsline şi călim carnea de vită (pe care în prealabil ne-am preocupat să o tăiem cuburi de mărime potrivită şi să o tamponam bine cu un şervet de hârtie). În 15-20 de minute carnea se va rumeni şi o vom scoate şi pe ea din oală. Aruncăm în aceeaşi oală legumele tocate mărunt (ceapa, ţelina) şi morcovii tăiaţi grosier, pasta de roşii, sarea, piperul şi cimbrul şi călim preţ de câteva minute, până simţim cum legumele îşi exprimă mirosurile îmbietoare. Este momentul în care adăugăm peste toată compoziţia, carnea de vită şi cele 2 linguri de făină, le mai călim şi pe acestea puţin împreună apoi venim cu căţeii de usturoi, foile de dafin şi turnăm cu generozitate vinul. Acoperim totul cu un capac şi lăsăm la foc mediu, pe aragaz, cu îngăduinţa lui Cronos, preţ de 1,5 h. Verificăm din când în când starea tocăniţei franţuzeşti şi dacă mai este nevoie mai completăm cu puţină apă. După 1,5 h ar trebui ca furculiţa să pătrundă lejer carnea de vită, semn că trecem la faza a doua a gătitului. Adăugăm cartofii tăiaţi în două (deci bucăţi destul de mari) şi punem la cuptorul încins 160-170 grade, oala acoperită cu capac pentru încă 35-40 de minute. Spre final se pot arunca în oală şi câteva ciuperci tăiate, dar păstrăm ca opţional acest pas. Se serveşte acompaniat de o salată de ardei copţi (spre exemplu mie mi se pare cea mai potrivită combinaţie) sau pur şi simplu doar cu pâine pentru că sosul acela de vin cu legumele fierte lent trebuie savurat până la ultima picătură. Garantez că este genul de mâncare ce va ajunge la casa sufletului şi acolo va rămâne!