Comuna este întinsă, asemeni numelui ce o completează. O câmpie lungă, în care îşi găsesc rostul aproape 2.500 de suflete, în satele Bujor, Cirhagău, Groapa Rădăii, Miheşu de Câmpie, Mogoaia, Răzoare, Şăuliţa şi Ştefanca.
Vremurile nu i-au întristat pe oameni, care le-au ţinut piept prin cărţi de rugăciune şi de învăţătură. Au avut şi şcoli cu etaj şi biserici din zid de piatră, dar au luptat să-şi lumineze viaţa şi între pereţi de lăcaşuri făcute din chirpici şi acoperite cu stuf.
S-au înţeles unii cu alţii şi mai ales unii pe alţii. Au crescut cu pricepere prietenii trainice şi din amestecul de etnii şi de confesiuni au născut un loc de pace, în care şi acum se simte amestec frumos de cultură şi tradiţii.
Cum ar fi de exemplu
ALBINIŢA- MÉZES KRÉMES
Fără Albiniţa nu sunt întregi şi nici de conceput mesele mari din Ardeal. C-o fi nuntă, că e botez, ca să nu mai aducem vorba de sărbători, prăjitura asta delicată era la modă în tot Imperiul Austro-Ungar, prin secolul al XIX-lea. Şi pentru că din aceste origini a ajuns acum prin toate părţile Transilvaniei, se cuvine să le mulţumim gospodinelor unguroaice. Şi tot în semn de mulţumire, păstrăm şi adevărul ce vine din istorie şi îi vom spune mézes krémes, numele de botez al Albiniţei.
Prima dată, facem foile. Din ou, zahăr, ulei, lapte, bicarbonat şi miere călduţă. Că, de fapt, esenţa asta este –mézes înseamnă miere. Se amestecă toate pe abur, până întrupăm o compoziţie ce devine călduţă, atât la privit cât şi simţit cu gustul. Se ia jos, se lasă la răcit şi îi dăm făină cât îi pofteşte sufletul, dar o oprim când credem că aluatul poate deveni prea tare. Din toate astea, facem patru foi pe fundul tăvii şi le dăm la cuptor, preţ de câteva minute. Între timp, facem crema. Din lapte şi griş, care se fierb bine, pentru ca la răcire să-i dăm vreun sfert de kil de unt de casă.
Apoi, pregătim construcţia, ca pe un castel de nisip, la mare: aşezăm prima foaie şi punem jumătate din cremă, apoi a doua foaie pe care o ungem cu o dulceaţă acră de prune, a treia foaie peste care aşezăm restul de cremă şi la sfârşit foaia a patra. Peste toate, presărăm cu zahăr pudră şi un pic de vanilie. Dăm la rece şi putem aştepta chiar două zile, până la servire. Că aşa era şi la nunţi: prăjiturile se făceau de joia, să aibă gust sâmbătă noaptea.
INGREDIENTE:
- 1 ou
- 150 grame zahăr
- 600 grame de făină
- 4 linguri de ulei
- 3 linguri de lapte
- 2 linguri de miere călduţă
- 1 linguriţă de bicarbonat
- 300 ml lapte
- 4 linguri griş
- 6 linguri zahăr
- 250 grame de unt
- 1 borcan de dulceaţă de prune
„Istorie cu gust” este un album gastro-turistic unic, dedicat județului Mureș, ce oferă fiecărei localități o pagină specială, devenind astfel o „carte de identitate” a locurilor. Acest volum se adresează atât celor care au legături cu viața rurală, cât și pasionaților de gătit, prezentând o colecție de rețete tradiționale din județ. Albumul surprinde diversitatea culturală și gastronomică a românilor, maghiarilor, sașilor, rromilor și evreilor din Mureș, promovând astfel o moștenire culturală bogată.
Albumul poate fi achiziționat prin intermediul site-ului proiectului, oferindu-le cititorilor ocazia să „deguste” o parte din tradițiile mureșene, devenind astfel un cadou valoros pentru orice mureșean. În Cuvântul liber puteți degusta din bunătățile mureșenilor, iar detalii despre proiectul E14 SAGA COMMUNICATION BOUTIQUE găsiți pe www.istoriecugust.ro, unde puteți comanda și cartea, care în două zile ajunge la dumneavoastră.