Joi, 31 octombrie 2024, în Sala mare a Palatului Culturii a avut loc Concertul Simfonic Extraordinar de închidere a Festivalului „Constantin Silvestri”, ediția a XXXIV-a, cu programul care va fi prezentat de Orchestra Simfonică a Filarmonicii târgumureșene la Viena, în celebra Sală de Aur, cunoscută mai ales pentru locul de desfășurare a concertelor de Anul Nou.
Sub bagheta dirijorului Pablo Boggiano, din Argentina, în compania unui public numeros și entuziast, concertul ne-a oferit pagini din creația a trei compozitori de referință ai secolului al XX-lea, profund ancorați în cultura poporului din care provin și anume, George Enescu, Bartók Béla și Astor Piazzola.
Trăsătura comună a acestor creatori este spiritul național, cel românesc, cel maghiar, respectiv cel argentinian înnobilat de frumusețea tezaurului folcloric al țării lor natale, care le propulsează arta în universalitate.
În debutul serii am ascultat Rapsodia Română nr. 1,op.11 de Enescu, o lucrare de tinerețe în care, ca și în cea de a doua Rapsodie, se confirmă puternicul atașament al autorului față de tradiția autohtonă, consacrând frumusețea jocului popular. Elementul folcloric este recompus în structuri muzicale complexe, într-o formă plină de vigoare, culoare și optimism. Creația de maturitate enesciană va cunoaște reconfigurări din ce în ce mai savante și mai subtile ale sursei inițiale.
Muzician plurivalent, Enescu a fost un virtuoz al viorii, care a concertat de șapte ori la Tg.Mures, unde a fost primit cu onoruri de public. A fost un excepțional pedagog, profesor al violinistului Yehudi Menuhin, dar și un iscusit pianist și cornist, geniul său creator atingând apogeul cu opera Oedip.
A urmat o serie de lucrări din creația compozitorului Astor Piazzola, cel care a realizat o revoluție în tangoul argentinian, îmbogățindu-l cu influențe din muzica clasică și jazz. Numit tango nuevo, aduce un suflu nou, incitant, proaspăt tangoului clasic atribuindu-i coloritul specific secolului al XX-lea. Acordurile cunoscutelor piese precum Libertango, Oblivion, Michelangelo 70 s.a au făcut deliciul publicului.
În partea a doua a serii am ascultat una dintre cele mai dificile lucrări scrise pentru ansamblu instrumental și anume, Concertul pentru orchestră, Sz 116 de Bartók.
Compus când era în America, bolnav fiind, lui Bartók i se propune să scrie un concert pentru orchestra simfonică din Boston. Cu o fantastică putere fizică și inspirație date de acest imbold creator, creează o capodoperă în care își afirmă plenar toată măiestria. A rezultat o lucrare care a avut premiera în decembrie 1944, numită concert fiindcă în mod real instrumentele au o mare expunere solistică, atât cele individuale precum cele de suflat și percuție, dar și cele de compartiment, ca viorile, violoncelele, corzile grave etc., care în interpretare necesită o virtuozitate remarcabilă pentru a-și putea evidenția calitățile expresive.
Este de fapt o suită orchestrală în care Bartók strălucește prin meșteșugul său, surprinzând percutant auditoriul prin exprimarea violentă, aspră, presărată cu disonanțe și contraste de nuanțe extreme, prin poliritmii și suprapuneri contrapunctice complexe, cu efecte instrumentale, într-un cuvânt o alcătuire uluitoare inedită.
Bartók evocă adesea în muzică o lume ancestrală, barbară, primitivă, dar care este de fapt dovada unei autenticități străvechi simple, din care se adapă arta contemporană. Să amintim faptul că aceste izvoare i-au stârnit și pe Picasso, Matisse, Gauguin, Brâncuși…
Iar imaginea folclorică este mereu prezentă și curată, dezgolită de orice element străin, relevându-se prin contraste izbitoare dintre impulsivitate și un lirism sincer cu melodii cantabile desprinse din acest tumult.
Ca mare culegător de folclor, Bartók a fost impresionat de forța melosului popular din bazinul mediteranean răsăritean, între altele fiind preocupat și de folclorul românesc pe care l-a valorificat în opera sa. Fascinat de muzica și ritmurile maramureșene, a inclus elemente dintr-o zonă etnografică cunoscută ca fiind nealterată chiar în acest concert. O minte riguros organizată, o gândire matematică ce se lasă nu odată în seama contemplației filosofice ar fi o altă latură a acestui mare compozitor, etnomuzicolog, pianist și profesor, care nu face compromis când vorbim de autentic, integritate și umanism.
Cei doi mari creatori contemporani, Enescu și Bartók au avut similitudini și în viața personală. În 1924 au cântat împreună la București într-un concert dedicat compozitorului maghiar, organizat, la inițiativa lui Enescu, de Societatea Compozitorilor Români. La ambii s-a constatat un paralelism surprinzător, începând cu cercetarea ethosului muzicii folclorice și includerea acesteia în operele proprii, ambii s-au născut în același an, 1881, ambii au luat calea exilului unde au și sfârșit, ambii au revoluționat limbajul muzical, limbaj care i-a unit într-o trainică prietenie și admirație reciprocă.
Acest regal muzical a fost dirijat de Pablo Boggiano, câștigător al unor concursuri internaționale de dirijat, deținător al unui bogat palmares artistic și care a evoluat alături de ansambluri orchestrale prestigioase precum, „Royal Philarmonic Orchestra” din Londra, Musikverein, Viena și în țări ca Italia, Franța, Germania, Turcia, Austria.
Maestrul s-a dedicat cu trup și suflet realizării acestui concert care face parte dintr-un proiect cultural local ambițios, inițiat de Asociația „Junona”, condusă de președintele Ovidiu Maior și vicepreședintele Mihai Poruțiu, care, cu ajutorul financiar al unor firme, prin Institutul Cultural Român din Austria și cu sprijinul Ambasadei României din Austria va fi susținut în data de 8 noiembrie a.c. în faimoasa sală mai sus amintită. Totodată, evenimentul se înscrie în suita de manifestări premergătoare sărbătoririi Zilei Naționale.
Cuvinte de apreciere la superlativ se cuvin membrilor orchestrei care, la rândul lor, s-au dedicat cu deosebit profesionalism acestui act de cultură cu ecouri pozitive în viața muzicală târgumureșeană.
Felicitări tuturor, dirijorului, orchestrei care au avut numeroase și solicitante repetiții pentru realizarea acestui program, precum și organizatorilor !
Le dorim succes la concertul care va avea loc și la Cluj în data de 3 noiembrie și, desigur, succes maxim și aplauze îndelungate în Capitala Muzicii, Viena !
Carmen Mihăescu
