Capra vecinului a reprezentat de-a lungul timpului o eternă sursă de fascinaţie pentru Om. Desigur, unii s-ar aştepta să spun pentru români, dar sunt prea mulţi preocupaţi să facă „neamul de ocară”, iar eu nu cred că preocuparea pentru proverbiala capră este numai apanajul neamului nostru.
Fascinaţia pentru „bârfă”, preocuparea permanentă de a şti cele mai intime amănunte despre cei din jurul tău, aviditatea cu care sunt urmărite detaliile din vieţile altora reprezintă un fenomen universal, uman şi complet de neînţeles pentru mine.
„O vecină stă pe balcon cu ţigara şi cafeaua în mână. Soţul, nefumător, nu o lasă să fumeze în casă?”, „Vecinul de la II şi-a luat maşină nouă. Oare de unde are banii? Sigur a luat soţia credit, că el nu lucrează de un an!”, „Vai, ai văzut cu cine umblă aia? E ceva valutist sau bişniţar. Oricum, e ţigan!”
Bărfe, bărfuliţe, poate naive sau inocente, dar simptomatice pentru boala neamului uman. De la minuscule interogaţii privind sursele de venit ale vecinilor sau alte asemenea, trecem la veşnica şi eterna nelămurire a unora: „Da’ cu cine iese X sau Y?” „Are prietenă sau prieten?”
Puteţi adăuga orice alte „intervenţii” curioase. Din fericire, nu mă număr printre oamenii preocupaţi de vieţile intime ale celor din jur. Chiar nu mă interesează nici de ce fumează vecina în balcon şi nici cine sau de câte ori trece prin patul lui X sau Y. Dar alţii nu se pot abţine.
Oficial, nu va recunoaşte nimeni că se uită pe vizorul de la uşă de câte ori aude vreun vecin venind acasă cu cineva. „Vai de mine, cum să fac eu aşa ceva?!? Pe mine nu mă interesează!” Sigur că da, ce să zic!!! Chiar dacă nu recunosc, marea majoritate a oamenilor face astfel de lucruri.
Legat de bârfă, există şi o serie de mituri. De exemplu, se spune despre femei că bârfesc mai mult decât bărbaţii. Fals! Femei şi bărbaţi la un loc, nivelul de bârfă e acelaşi. E adevărat că subiectele de bârfă se diferenţiază în funcţie de sex. Femeile vor bârfi despre bărbaţi şi bărbaţii despre femei. Când vor epuiza subiectul, vor bârfi şi despre persoane de acelaşi sex.
Se bârfeşte cam despre orice: despre haine, despre sex, despre maşini, despre preferinţele culinare, absolut orice acţiune umană poate deveni la un moment dat subiect de bârfă. „Vai ai văzut-o pe Miţi ce stil vulgar are de-a mânca seminţe?” De parcă există vreun stil elegant de a mânca seminţe. Oricum cred că pe locul I se situează bârfele legate de viaţa intimă a unei persoane. „Ai văzut ce armăsar (şi aici ne referim la armăsari bipezi, nu patrupezi, n.r.) şi-a tras Gicuţa?” „Oare ce vede ăla la ea, că are un c… cât un camion!”, ca să exemplificăm cât de elegant putem aceste „discuţii.”
În anul de graţie 2024, bârfa a ajuns subiect de ştiri, mai ales într-un an plin de miză electorală. „Jurnaliştii” de Facebook nu au deontologie profesională, nici măcar o minim morală umană, aşa că orice vorbă sau imagine surprinsă cu telefonul mobil se rostogoleşte on-line şi devine ştire. Iar publicul, avid de emisiuni ca Insula Iubirii, se delectează din spatele ecranului telefonului şi umple reţelele cu comentarii care mai de care.
Probabil dacă cercetătorii englezi ar face vreun studiu legat de bârfa la români, ar ajunge la concluzia că diverse tipuri de frustrări duc la apariţia şi perpetuarea acestui fenomen. Eu prefer să cred că sunt unii care au atât de puţine preocupări, încât trebuie să-şi umple şi ei timpul cu ceva!
Sanda VIţelar