Biciul și zăhărelul, această formulă “clasică” nelipsită din cultura leadership-ului din trecut și chiar prezent, reprezintă un model care a format o relație mercenară între mașini de făcut profit și executanți de ordine fără comentarii. Astăzi, vorbim despre nevoia de a transforma radical modul în care conducem organizații de toate dimensiunile.
Biciul și zăhărelul, adică obținerea obedienței prin amenințări și răsplătirea ei prin beneficii, încă mai sunt în funcțiune. Ele au funcționat pentru că natura umană este dominată de frici. Chiar și în prezent, există situații în care șeful care utilizează frica în actul de conducere este “respectat”. Asta pentru că acești șefi sunt contemporani cu oameni care încă răspund pozitiv la stimuli negativi, precum intimidarea, agresivitatea sau alte abuzuri similare.
Însă care sunt fricile activate de aceștia? Sunt amenințări emoționale, profesionale și financiare. Altfel spus, ți-ai pus șeful în cap, te-a umilit în fața colegilor, ți-e teamă de eventuale sancțiuni, nu mai ai șanse la mărirea salariului sau la promovare, poate chiar vei rămâne fără slujbă. Și, de frica fricilor, oamenii se supun. Măcar până la prima șansă de a pleca într-un mediu mai sănătos, uneori chiar pe mai puțini bani.
Din fericire, câmpul muncii a fost inundat cu noi generații care nu mai acceptă astfel de “stimulente”. Iar venirea lor ajută și generațiile mai vechi să reevalueze ce înseamnă o slujbă bună. În acest context, vechiul model de șef devine depășit, falimentar.
Astăzi, oamenii caută sens, realizări sufletești și o viață trăită cu valoare adăugată. Oamenii vor libertate și autonomie, vor plăcere și descoperire, dar și senzația de a fi în control și de a contribui semnificativ. Oamenii vor să aparțină unei comunități în care meritele lor sunt recunoscute, în care simt că sunt tratați corect și despre care dețin toate informațiile.
Prin urmare, se impune necesitatea unei paradigme de leadership radical diferite, în care respectul se câștigă prin meritele contribuțiilor. Sigur, profitul, competitivitatea, inovația – toate rămân cerințe la fel de valabile în economie. Cum le transformi în realitate, ca lider, implică cu totul alte instrumente și strategii.
Oamenii au nevoie de și caută lideri puternici. Iar liderii cu adevărat puternici nu țipă, nu amenință, nu manipulează. În egală măsură, nici nu tolerează incompetența, delăsarea sau indiferența. Ei nu au nevoie de supuși lipsiți de opinii, dar nici nu permit, prin simpla lor conduită, scăderea standardelor profesionale sau comerciale.
Să presupunem că cineva te împinge cu forța să te urci pe un vapor. Dacă n-ai de ales, te urci. Dar vei face minimul necesar pentru a supraviețui până la primul port, în care vei coborî fără să te uiți în spate. Însă, dacă vezi un căpitan sigur pe el, blând dar ferm cu echipajul său, cu un plan clar de călătorie și un vapor bine pus la punct, în care fiecare știe exact încotro și de ce se merge, vei urca singur, fiind încrezător și motivat să contribui cum te pricepi mai bine la succesul expediției.
Frica câștigă obediență, conformare. Respectul este bazat pe încredere și dăruire. Iar cu cea de-a doua se obțin rate de profitabilitate net superioare.
Adrian Vascu