Ne apropiem cu pași repezi de un final an electoral, un 2024 în care s-au adunat laolaltă toate tipurile de scrutin electoral în țărișoara noastră: locale, europarlamentare, parlamentare și prezidențiale.
Finalul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie ne vor duce, din nou, la urne. Cel puțin pe unii dintre noi, așa, nu mai mult de 40-50% că doar nu o să ieșim tocmai acum din statisticile prezenței la vot din ultimii ani electorali.
Indiferent de tipul de scrutin, sloganurile electorale și mentalitatea colectivă ne invită să votăm schimbarea, schimbare care, paradoxal sau nu, aduce veșnic aceeași actori în prim plan.
Chiar și atunci când fețele celor care apar pe afișe și panotaje par noi, proaspete și cu denumiri atractive, dacă sapi puțin în spatele campaniilor de PR politic descoperi că sunt doar „alte măști" care joacă „aceiași piesă" O piesă răsuflată. Epuizată. Indecent de periculoasă, dar, care, având în vedere că, deghizată sub fardurile specialiștilor de imagine, pare nouă și interesantă.
Întrebarea, logică, se ridică la fiecare ciclu electoral, ce putem noi face pentru a schimba ceva?
La prima vedere, absenteismul de la vot ar fi o soluție, dar nu este așa. A nu-ți exprima opțiunea nu are cum să schimbe sau să miște ceva. Întrebarea, mai adecvată ar fi, după părerea mea, ce s-ar întâmpla dacă prezența la vor ar fi de 90%? Ar mai putea oare manipula vreun candidat sau vreo forță politică, masele de manevră ale electoratului tradițional?
Calculele lor se bazează pe prezența scăzută la vot. Asta este o certitudine, proverbiala lene românească îi ajută în jocul procentelor mai mult decât vă puteți imagina.
Mai este până la finalul lunii noiembrie timp suficient de meditație la întrebarea de mai sus, poate, poate se mai schimbă ceva.
Sanda Vițelar
