Scriam în articolul precedent despre importanța celor trei puteri în stat - legislativă, executivă și judecătorească, dar și despre relevanța presei și privaților în existența unei națiuni puternice și prospere. Astăzi vorbim despre riscurile asociate acestor puteri.
În primul rând, trebuie să recunoaștem că tendința oricărui sistem este să acumuleze din ce în ce mai multe resurse. Fie că vorbim despre organizații private sau instituții publice, instinctul este de expansiune. Prin urmare, în logica separației puterilor în stat, ar fi benefic să înțelegem unde se găsesc riscurile care pot duce la degradarea echilibrului democratic.
În cazul puterii legislative, vorbim despre cei care au cea mai mare putere pentru că ei stabilesc regulile tuturor. Pentru a obține puterea legislativă ai nevoie de votul oamenilor. Pentru a convinge oamenii să te voteze ai nevoie de bugete enorme. Riscul puterii legislative este de a fi captivă celor care vor să controleze legile și pot asigura finanțarea costurilor jocului politic dintre alegeri. Și, în același timp, să adopte discursuri și acțiuni populiste pentru a-și securiza rezultatul electoral.
Riscul puterii executive este să își populeze funcțiile decizionale cu oameni incapabili, care vor executa ordinele primite din partea celor care i-au numit și sponsorilor acestora. Ca să-și păstreze postul, au de mulțumit colegii de partid care au obținut scorul la alegeri și tuturor intereselor din spatele acestora.
Riscul puterii judiciare este acela de a nu ține piept primelor două. Ca și în cazul acestora, sistemul judiciar poate fi pus în genunchi prin incompetență și neasumarea pe bune a misiunii de pilon al națiunii. Adică, responsabilitatea de a asigura contribuabililor un stat în care dreptatea și corectitudinea câștigă de fiecare dată.
Riscul celei de-a patra puteri - presa - constă în faptul că are o natură duală. Este o entitate comercială care trebuie să producă bani. Dar este responsabilă și cu scoaterea adevărului la lumină, adevăr pe care poate celelalte puteri nu-l vor a fi cunoscut. Asta, deși finanțarea și desfășurarea activității depind măcar puțin de fiecare dintre ele.
Riscul privaților, fie că sunt oameni sau companii, este tentația celui mai scurt drum către maximizarea profitului. Bineînțeles, există diferențe majore între cele două categorii. Însă, cel mai mare risc al privaților este să își abandoneze umanitatea. Fie prin lipsa empatiei și respectului față de semenii lor, fie a unei companii pentru angajații, partenerii și clienții lor. Toate acestea de dragul unui câștig de moment.
Pentru a evita colapsul cele cinci puteri ar fi benefic să înțeleagă cinci principii fundamentale. (1) Competența și integritatea sunt obligatorii în crearea ierarhiilor. (2) Respectarea legilor și pedepsirea celor care le încalcă nu suportă excepții. (3) Acapararea puterilor unui stat condamnă oamenii la sărăcie și națiunile la dispariție. (4) Statele se găsesc într-o concurență acerbă pentru retenția oamenilor valoroși. (5) Oamenii se deconectează de la sisteme și ierarhii când acestea nu le permit crearea unei vieți mai bune.
Cele cinci puteri sunt formate din oameni. Oamenii sunt supuși greșelii. Însă sistemele celor cinci puteri nu își permit să fie greșite.
Adrian Vascu
