În mod tradițional, luna septembrie este asociată culesului viilor, activitate așteptată cu bucurie și însoțită de obiceiuri și tradiții care îi subliniază importanța pentru comunitățile românești încă din cele mai vechi timpuri. Sezonul culesului începe la 14 septembrie, de Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, cunoscută în popor și sub denumirea de Ostrovul viilor sau Vinițel, și continuă până la începutul lunii octombrie.
Indiferent de epocă, viile au reprezentat întotdeauna o resursă economică ce putea genera venituri considerabile, dovadă în acest sens fiind numeroasele mențiuni referitoare la vii sau vinărici/vinărit (dijma în vin) care apar în documentele medievale românești păstrate la Arhivele Naționale.
În Țara Românească, cea mai veche semnalare a unei vii apare în dania pe care Mircea cel Bătrân o face Mănăstirii Cozia, la 20 mai 1388 (6896), când, pe lângă moșii, mori și robi, domnitorul întărește mănăstirii și o vie dăruită de jupân Buda pe vremea lui Radu Voevod, tatăl domnitorului.
În Moldova, prima mențiune a unei vii păstrată de instituția noastră este consemnată tot într-un act de danie pe care Chir Iosif, Mitropolitul Moldovlahiei, și Alexandru cel Bun, vv. Moldovei, o fac popei Domențian căruia îi dăruiesc, la 7 ianuarie 1407, două sate cu două vii la gura Neamțului.
Gestionate corespunzător, podgoriile aduceau proprietarilor venituri rapide și sigure. Este cazul Mănăstirii Cotroceni, care în secolul al XVIII-lea a avut ca principală sursă de venit producția viticolă, dublată de un monopol asupra băuturilor alcoolice. Proprietățile viticole ale Mănăstirii Cotroceni beneficiau de lucrători salariați și, chiar dacă cheltuielile erau considerabile, profitul era pe măsură. (Aristide Ștefănescu, Mariana Lazăr, Mănăstirea Cotroceni, un monument istoric dispărut, Muzeul Național Cotroceni, 2004)
Condicile Mănăstirii Cotroceni, păstrate la Arhivele Naționale în Colecția Manuscrise (ms. 690 și 691), care atestă multe dintre proprietățile viticole ale mănăstirii, precum și dreptul asupra vinăriciului pe unele podgorii, prezintă o miniaturistică deosebită, specifică pentru cancelaria domnească a Țării Românești în secolul al XVIII-lea. Multe dintre miniaturi au fost realizate de către Dionisie Eclesiarhul (1740-1820).
Cei interesați de evoluția viilor în perioada medievală pot accesa seriile de cataloage de documente ale Țării Românești, respectiv ale Moldovei, publicate de Arhivele Naționale, urmând link-urile:
(foto - 22 aprilie 1575 (7083). Hrisovul prin care Alexandru al II-lea Mircea vv., domnul Țării Românești, întărește lui Stoico postelnic, fiul lui Tudor logofăt, satul Bucovul, județul Săcuieni, moștenit de la mama sa, jupâneasa Stanca, cu mori și vii.
ANR, Colecția Peceti I-13
