Piața Teatrului arată ca o fundătură. Seara, pentru că iluminatul public nu funcționează se lasă bezna, numai bine pentru cei care vor să tragă un pui de somn pe vreo bancă din zonă. Nu mai vorbim de faptul că fântâna arteziană este în paragină, statuile nonfigurative sunt neiluminate, iar spațiul din jurul Teatrului Național este neîntreținut și plin de gunoaie. Dar ce contează, că doar nu e la drumul mare și nu circulă multă lume pe acolo?! Agresiunea cea mai mare asupra pieței a fost făcută în mandatul lui Florea, când au fost montate acele pavele chinezești care au reușit să urâțească piața într-un hal fără de hal. Actuala administrație nu reușește însă să întrețină curățenia din oraș. Serviciul de salubrizare este cel mai prost din câte a avut orașul după Revoluție, iar Poliția Locală se pare că nu poate sau nu vrea să impună legea. Adică, să-i amendeze pe nesimțiții care fac mizerie, așa cum fac polițiile locale din Cluj-Napoca, Sibiu, Oradea sau București.
Am auzit foarte mulți târgumureșeni, români și maghiari deopotrivă, spunând că le este rușine cu centrul orașului. Au dreptate și recunosc că și mie îmi este. Atunci când am oaspeți din străinătate sau din țară, sigur nu îi duc în centru. Aleg să merg cu ei în Cetatea Medievală, la Platou, la Weekend sau, mai degrabă, afară din oraș. Fac însă cumva să le arăt, dacă nu au mai văzut, Palatul Culturii și cel administrativ. În rest, ce să vadă? Magazine închise, shaormerii și second-hand-uri? Se pare că atâta merită acest oraș. Și niciuna din administrațiile ultimilor 35 de ani nu a înțeles că centrul orașului trebuie să fie întâiul loc de socializare al târgumureșenilor, nu întâiul loc de parcare.
(Imaginea nocturnă este făcută la începutul acestei săptămâni, luni seara, iar cea diurnă, în care se vede cum ard becurile ziua, este făcută ieri în jurul orei 09.00).
Andrei Roman
