Studiul a arătat că plânsul în timp ce privim un film nu este un semn de slăbiciune, ci dimpotrivă. Astfel, s-au putut sesiza următoarele:
Responsabil pentru plânsul apărut când vedem un film este un hormon numit oxitocină, care ne face mai receptivi la scenele emoționante. Atunci ne simțim mai conectați cu ceilalți și suntem mai sensibili față de ei. Despre persoanele care sunt mai receptive din acest punct de vedere, specialiștii spun că sunt mai empatice și stabilesc mai ușor legături.
Plânsul la filme este o dovadă a faptului că persoanele respective nu pot și nu doresc să-și țină emoțiile în interior, ci au curajul să și le asume și să le dezvăluie celorlalți. De aici preferința unora dintre ele de a se uita la un film când sunt în preajma cuiva. Această trăsătură demonstrează că o persoană nu este slabă ci, dimpotrivă, curajoasă, afirmă psihologii, fără să se ferească în a le arăta celorlalți cum este ea de fapt. O astfel de persoană este și mai puternică din punct de vedere mental, fiind gata inclusiv să-și exprime punctul de vedere când ceva nu îi va fi pe plac.
Un alt aspect benefic al plânsului la filme este, potrivit oamenilor de știință, că o persoană se poate baza pe puterea vindecătoare a lacrimilor, care apar fie în momente de fericire extremă, fie în momente de tristețe foarte mare. Indiferent de acestea, lacrimile sunt tot o cale de eliberare, de exprimare liberă a emoțiilor.
Alt beneficiu pe care plânsul în astfel de momente îl are asupra noastră este, afirmă coordonatorul studiului menționat, că ne va face mai dispuși să trăim clipa. Cu cât secreția de oxitocină va fi mai mare când ne vom uita la un film, cu atât ne vom simți mai legați de ceilalți, mai dornici să le dezvăluim emoțiile, renunțând la neîncredere.
Nu în ultimul rând, s-a constatat că nu neapărat femeile sunt cele care plâng mai mult când privesc în filme. Există și situații în care bărbații fac acest lucru, care nu îi face însă mai slabi, afirmă psihologii.
(Sursa: www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare-emotionala)
