Muzeul de Istorie din Sighișoara a făcut publică o istorie mai puțin știută a unui deputat sas, ales de zece ori în Parlamentul României în perioada interbelică, proclamat, în anul 1938, senator pe viață de către Curtea de Casație, cel care i-a reproșat personal lui Adolf Hitler politica antievreiască dusă de statul german la mijlocul anilor '30.
La fel ca și în cazul lui Iuliu Maniu, care s-a stins în închisoarea de la Sighet în 1953, nici Hans Otto Roth nu are un mormânt, după ce a murit în închisoarea comunistă de la Ghencea, în 1953, la scurt timp după marele om politic român.
“În perioada interbelică, liderul de necontestat al sașilor din Transilvania a fost sighișoreanul Hans Otto Roth. De mai multe ori a fost deputat în Parlamentul României și (...) a luptat pentru păstrarea drepturilor și a identității sașilor transilvăneni. În România Mare a fost o persoană care a aderat la principiile democratice și în anii '30 s-au opus creșterii ideilor de extremă dreaptă, ideilor naziste. Cu această ocazie s-a și retras din viața politică, însă după 1945, la fel ca și ceilalți lideri politici din România interbelică, va suferi și va ajunge închis. A ajuns deținut politic în temnițele comuniste. Va muri în anul 1953 în lagărul de la Ghencea, la București. După mărturia lui Corneliu Coposu, se pare că a murit chiar în brațele lui Corneliu Coposu. La fel ca marele Iuliu Maniu, nici astăzi nu i s-au putut recupera osemintele. Se știe doar că este îngropat în zona lagărului de la Ghencea, dar nu i s-au găsit osemintele. Nici astăzi nu avem un mormânt”, a declarat, pentru Agerpres, directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara, Nicolae Teșculă.
Hans Otto Roth a fost un jurist eminent, născut la Sighișoara în 29 aprilie 1890, care și-a desăvârșit studiile la Viena, Berlin, Zurich și Budapesta, iar între anii 1932-1934 a fost președinte al Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa.
Cunoscând foarte bine situația minorităților de pe continent, relatează Teșculă, Hans Otto Roth, în calitate de președinte al Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa i-a solicitat o audiență lui Adolf Hitler, ocazie cu care a protestat în fața Führer-ului împotriva politicii antievreiești.
El l-a avertizat pe Hitler că ceea ce se întâmpla în Germania cu populația evreiască va influența situația minorităților germane în toată Europa. Nici în cadrul politicienilor naționaliști-socialiști sași Roth nu a fost foarte iubit, aceștia excluzându-l din Grupul Etnic German, pe motiv că ar fi “dușman”.
Hans Otto Roth a fost ales de zece ori deputat în Parlamentul României în perioada interbelică, motiv pentru care, conform prevederilor Constituției din 1923, a devenit senator de drept în anul 1938.
“După schimbarea de alianței de către României, din 23 august 1944, Roth a încercat să preia conducerea politică a germanilor din România și să atenueze consecințele grave ale epocii naziste, dar în anii următori a fost marginalizat de regimul comunist, murind în 1 aprilie 1953, la Ghencea”, a spus Teșculă.
Hans Otto Roth s-a remarcat politic în anul 1918, când, în calitate de secretar al Comitetului Central Săsesc a susținut aderarea sașilor la unirea Transilvaniei cu România, făcând parte din delegația săsească, cea care a predat Guvernului român și regelui Ferdinand I hotărârea adunării reprezentanților sași de la Mediaș. Prin hotărârea de la Mediaș, din 8 ianuarie 1919, Comitetul Central Săsesc a proclamat unirea poporului sas din Transilvania cu Regatul României.
Potrivit lui Nicolae Teșculă, în 1940, Roth a refuzat de două ori portofolii de ministru, odată în Guvernul Ion Gigurtu, a doua oară pe vremea lui Ion Antonescu.
În anii '40, Roth a îndemnat deseori sașii și șvabii să aibă un comportament loial față de statul român și a condamnat în repetate rânduri nazismul, dar nu a putut preîntâmpina deportările din rândul acestor comunități în URSS.
“Dr. Hans Otto Roth, care a fost, printre altele, președinte al grupului parlamentar Partidul German la București, a fost unul dintre ultimii reprezentanți care au militat pentru poziții bazate pe autodeterminare în spiritul vechii Națiuni Săsești. Din acest motiv, național-socialiștii germani din România l-au exclus din Grupul Etnic German și l-au considerat dușman. După schimbarea de alianță a României din 23 august 1944, acesta a încercat să preia conducerea politică a germanilor din România și să atenueze cele mai grave consecințe ale epocii naziste. Însă, pe parcursul următorilor ani, Roth a fost marginalizat de regimul comunist și s-a stins în temnițele acestuia în 1953”, se menționa pe unul dintre panourile din expoziția “Andreanum 800 de ani - lege și constituție la sașii transilvăneni”, prezentată recent, la Sighișoara, de către Departamentul pentru Relații Interetnice.
