Înainte ca “republica” să intre în febra sărbătorilor, mă simt dator să reamintesc - nu guvernanților insensibili, nu profitorilor cu titluri nemeritate sau impostorilor din uniunile de creație - ci oamenilor cu conștiința românească țin să le reamintesc despre o nedreptate care ne frige, ne doare, ne arde. Uitarea luptătorilor pentru Idealul național, uitarea aproapelui, care a cerut dreptate. Mă refer, în primul rând, la Mișcarea de Renaștere și Eliberare Națională, la acel popor minunat, la acea uriașă și unită mișcare populară, care a cuprins Moldova sovietică în perioada 1986-1992 și, în câțiva ani, a reînviat speranțele Basarabiei românești.
Să fie foarte clar pentru toți: avem stringentă nevoie să scoatem din anonimat, paragină și uitare MIȘCAREA DE RENAȘTERE ȘI ELIBERARE NAȚIONALĂ, cea care a readus Acasă marile victorii - Limba Română, Alfabetul Latin, Memoria, Numele de Român, Istoria, Tricolorul, Imnul “Deșteaptă-te, române”, Suveranitatea și Independența față de Rusia.
Este grav, chiar foarte grav că timp de aproape patru decenii Academia, instituțiile științifice, uniunile de creație au fabricat zeci de academicieni și doctori, scriitori, cineaști și zeci de laureați, dar nu avem nicio monografie complexă, documentată, care să cuprindă și să înveșnicească zbaterea intelectualității și a poporului pentru libertate și drepturile naționale, nu există nicio antologie de texte sau culegere de publicistică în care să fie adunate articolele cele mai reprezentative, nu avem niciun film documentar de sinteză etc. Doar cioburi și cioburi pe fiecare domeniu, fără să se ajungă la o lucrare panoramică în care să fie prezente revendicările, lupta și rezultatele confruntărilor din perioada 1985-1992. De ce nu găsim în fiecare localitate măcar o broșură îngălbenită de timp cu numele temerarilor care au semnat Apeluri, Declarații, Scrisori întru legiferarea Limbii Române și Alfabetului Latin, în schimb găsim monumente ale ocupanților? Dar ce se predă în școli, licee și universități despre Mișcarea de Renaștere și Eliberare Națională? Două-trei propoziții confuze, din care elevii nu înțeleg mai nimic?
Decât să se bată fălos în tobe și să dea milioane pentru mulțimea de festivaluri sterile gen Nata Albot, decât să se aloce sume considerabile pentru premii fictive și îndemnizații viajere, e mult mai necesar ca statul să stimuleze o echipă de cercetători competenți și onești, care să readune într-o monografie de sinteză, în limbaj accesibil, tot ce a însemnat Mișcarea de Renaștere și Eliberare Națională în perioada gorbaciovistă. Inevitabil, se cere recunoașterea contribuției reale a intelectualității de creație și a poporului la procesele de deșteptare națională, a ecologiștilor, scriitorilor, jurnaliștilor și cineaștilor, a medicilor, învățătorilor și profesorilor, a juriștilor, inginerilor și agricultorilor, a tuturor cetățenilor care au avut curajul să intre în armata mulțimilor însetate de dreptate și libertate.
În cartea demnității pe care o așteptăm de aproape patru decenii, sunt necesare câteva capitole separate, cel puțin: 1. “Verzii” lui Gheorghe Malarciuc și campaniile de presă organizate în favoarea protejării naturii moldovenești și destituirii lui A.Jucenko, președintele Academiei de Științe; 2. Săptămânalul “Literatura și Arta”, adevărata tribună a proceselor de renaștere națională, care a pus în circuit subiectele tabu, a dat tonul și a încurajat masele la revendicări, a inițiat și întreținut campania populară de colectare a semnăturilor pentru “Limbă-Alfabet”; 3. Formarea, activitatea și trădarea Frontului Popular; 4. Primul Parlament, expresia instituțională a Mișcării de Renaștere și Eliberare Națională.
Se cere un act de dreptate pentru acel frumos și curajos popor, care a avut curajul și voința să inunde străzile Chișinăului în timpuri de teroare și să spună imperiului fioros cine este adevăratul stăpân al Basarabiei românești.
(articol publicat în 26 august, cu o zi înainte de aniversarea a 33 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova)
Alecu Reniță
