Șurile gospodăriilor săsești din satul Archita, construite între secolele XVII-XVIII, în special din piatră, cu rol de apărare a localității în cazul unui atac, fiind legate unele de altele, au început să fie demolate de unii locuitori sau chiar să se prăbușească din cauza lipsei de investiții, ansamblul neavând încă statut de monument istoric sau de arhitectură.
“Zidurile șurilor din Archita erau prima fortificație, de aceea erau foarte înalte și foarte groase, pentru că puteau asigura protecția localnicilor până când aceștia se refugiau în ultima fortificație, care era biserica cu zidul de incintă. La Archita există cea mai mare biserică fortificată din județul Mureș, construită în secolul al XIII-lea, reclădită și întărită în jurul anului 1500, care îi putea adăposti. Șurile erau legate între ele și urmăreau rețeaua stradală, astfel legau fiecare gospodărie și aveau acel rol de prim element de fortificație, deși se știe că satul nu a prea fost afectat de multe atacuri, fiind izolat”, a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara, Nicolae Teșculă.
Potrivit acestuia, în trecut, la Sighișoara se făceau glume pe seama celor din Archita cum că, din cauza izolării, architenii ar fi aflat abia după trei ani de bătălia de la Albești, din 30-31 iulie 1849, între armata țaristă și cea a revoluționarilor maghiari, în care poetul maghiar Petõfi Sándor a dispărut, deși între Albești și Archita sunt puțin peste 20 de kilometri.
“E o legendă, ca să nu zic o glumă, pe seama faptului că locuitorii din Archita, care erau în majoritate sași înstăriți și se ocupau cu creșterea animalelor, nu ar fi avut nevoie de fortificații, fiind complet izolați. Satul Archita s-a dezvoltat fiindcă aici au fost în special crescători de animale, de vite. În partea săsească din Archita întâlnim aceste șuri, în partea locuită de români și de maghiari, care era spre zona unde sunt acum tunelurile feroviare, nu se regăsesc astfel de construcții. Archita este construită după un model săsesc, cu mai multe străzi care se întâlnesc în centrul satului unde e biserica, care era poziționată pe un loc mai înalt, iar acolo era o piață publică. Deci Archita este tipul de așezare specific săsesc cu case una după alta”, a arătat Teșculă.
Localnicii care au înțeles importanța păstrării intacte a ansamblului susțin că șurile din Archita au fost complet ignorate, inclusiv de administrația publică locală din comuna Vânători, care a dat în chirie fostele gospodării săsești fără a impune condiții chiriașilor, unele șuri fiind astfel afectate iremediabil.
Fundația Mihai Eminescu Trust din Sighișoara a inițiat un proiect denumit “Șura - Laborator de experimentare și implicare civică incluzivă”, în cadrul căruia una dintre aceste construcții tradiționale a fost reabilitată și refuncționalizată ca spațiu comunitar.
Proiectul de salvare a unei șuri tradiționale, din ansamblul care forma în trecut zidul de apărare al satului, se numără printre cele premiate la Bienala Națională de Arhitectură (BNA) din anul 2023.
Pe lângă salvarea unei șuri din acest ansamblu, scopul proiectului a fost schimbarea mentalității locuitorilor din Archita, în special a tinerei generații, prin practicarea cetățeniei active și dezvoltarea abilităților de viață, prin căpătarea unei viziuni comune asupra binelui întregii comunități.
Archita, care era o comună liberă, recunoscută pentru bogăția ei, ca dovadă faptul că dispunea de cea mai mare fortificație din zonă, a rămas izolată după ce Sighișoara a devenit un centru puternic, iar la începutul secolului al XIX-lea s-a decis schimbarea cursului drumului comercial peste Târnava Mare către Secuime, fapt ce a aruncat-o într-o completă izolare.
Decăderea Architei a fost stopată puțin în 1873, când a fost inaugurată calea ferată Sighișoara-Brașov, însă niciodată nu a mai redevenit ceea ce a fost, iar localitatea a intrat din nou în declin odată cu exodul sașilor, începând cu anul 1987. În 2010, satul Archita era în paragină, iar drumul dintre Mureni - sat aflat în apropierea E60 - și Archita, peste 11 km, era aproape impracticabil.
Localitatea a fost salvată de la izolare, uitare și distrugere totală după două secole de către prințul Charles de Wales, la acea vreme, actualul Rege Charles, alături de cofondatorii Fundației “Maria Nobrega”, Elizabeth Nobrega de Araujo Tsakiroglou și colonelul Michael R. Carrington.
Abia după vizitele prințului Charles la Archita, autoritățile județene au decis reabilitarea DJ 133 Mureni - Archita, cu o lungime de 11,2 km. Acum, acest drum județean mai are trei tronsoane neasfaltate, care se vor finaliza după terminarea lucrării de interes național de Reabilitarea liniei de cale ferată Brașov - Simeria, de pe coridorul Rin - Dunăre, pentru circulația cu viteza maximă de 160 km/h, pe secțiunea Brașov - Sighișoara, fiind în apropiere de Cața.
Revitalizarea Architei a început în 2010, când colonelul englez Michael R. Carrington a închiriat și restaurat Casa von Sternburg, situată chiar în apropierea bisericii fortificate și a început implementarea de proiecte de protejare și regenerare a patrimoniului săsesc pe educație, ocuparea forței de muncă, protecția mediului, sănătate și dezvoltarea unor forme tradiționale de artă.
Dat fiind interesul crescut pentru acest sat, manifestat de membrii Casei Regale a Marii Britanii, Biserica Evanghelică a reușit să acceseze fonduri europene și a reabilitat biserica fortificată din Archita în cadrul proiectului “Tezaure Fortificate Redescoperite - Dezvoltarea durabilă a Regiunii Centru prin punerea în valoare a potențialului turistic al rețelei de biserici fortificate săsești din Transilvania”, în urma unei investiții de 16,9 milioane de lei.
“Probabil că biserica a fost fondată mult mai devreme, în preajma anului 1200, de către sași, într-o zonă mai îndepărtată de vatra satului de azi, denumită Dosul Cetății, unde s-au găsit urme de locuire care datează din preistorie. Satul este, într-adevăr, celebru acum prin ansamblul fortificației care se găsește în centrul localității. Aceasta este o incintă dublă, cu șase turnuri, cu rol de apărare, din cele nouă turnuri care au fost ridicate inițial. Lucrările de consolidare și fortificare, fosta bazilică romană cu trei nave a fost transformată în biserică gotică de tip hală. Interesantă este și clopotnița bisericii, care a fost edificată înaintea fortificării, probabil în secolul al XIV-lea”, a arătat Nicolae Teșculă.
Potrivit acestuia, turnurile au suferit modificări în anul 1802, fiind prevăzute cu un foișor exterior, dar fortificația păstrează încă intacte numeroase elemente inițiale, cum sunt drumurile de strajă exterioare care prezintă o formă dreptunghiulară, caracteristică fortificațiilor din secolul al XVI-lea. Zidurile incintelor au o înălțime de șapte metri și s-au păstrat șapte din cele nouă turnuri, care comunicau cu curțile interioare prin porți aflate, fie prin domul de strajă, fie prin scări mobile.
“Prezența dublei incinte arată că Archita era o așezare puternică, care se ocupa cu creșterea animalelor, iar materialul folosit la construirea bisericii și a fortificațiilor a fost piatra, iar apoi a fost folosită și cărămida. La un moment dat, Archita era foarte bogată, fiindcă se afla pe vechiul drum care făcea legătura între prima capitală a scaunului, care era Saschiz, cu zona Secuimii. Ulterior, traseul s-a modificat și datorită dezvoltării Sighișoarei, drumul spre Secuime a început să treacă pe la Vânători, peste Târnavă, către Cristuru Secuiesc. Din această cauză Archita decade și devine un apendice din cauza poziționării geografice”, a mai spus directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara.
An de an, Archita a atras tot mai mulți turiști, viața localnicilor a început să se schimbe ușor în bine, au apărut puncte gastronomice și mici restaurate, iar anumite persoane au pornit mici afaceri, inclusiv prin cultivarea de trufe, care ademenesc în zonă turiști pasionați de vânătoarea de trufe. În plus, aici se desfășoară o serie de proiecte și tabere în care vin tineri din străinătate, iar Săptămâna Haferland are mereu Archita în centrul atenției, fiind locul din care această manifestare pornește la drum în fiecare an.
După decesul co-fondatorilor Fundației “Maria Nobrega”, mai întâi a colonelului Michael R. Carrington, iar mai apoi a soției acestuia, Elizabeth Nobrega de Araujo Tsakiroglou, localnicii au început să aibă din nou incertitudini cu privire la viitorul Architei, mai ales că satul este tot mai îmbătrânit.
Viceprimarul comunei Vânători, Bortolis Tiberiu Levente, afirmă că administrația publică locală este preocupată de soarta satului Archita și este în derulare un proiect în valoare de 6.102.436 lei, finanțat prin PNRR, de înființare a unui centru de zi, de asistență și recuperare pentru persoane vârstnice, prin transformarea fostei grădinițe.
