“Blaise Pascal spunea că omul este o trestie cugetătoare... Eu cred că sunt un vrej vertical umblător sub soare cu un bostan în vârf, în interiorul căruia tot ce se ivește, crește și se dezvoltă sunt semințele sale, mai bune sau mai rele, mai frumoase sau mai urâte, mai mari sau mai mici, mai coapte sau mai necoapte, mai dulci sau mai acre, amare, sărate, mai gustoase sau mai serbede, mai aromate sau mai puțin aromate, mai suculente sau mai seci...”
(Victor Țițiu)
*
Condeier fin și discret (…), Victor Țițiu își dovedește consecvența tematică tocmai prin fidelitatea față de lumea satului mureșean , cu simplitatea și cu frumusețile ei naturale, unde se încumetă să răscolească trăiri demult apuse, fixate în stranii îngândurări și albastre seninătăți… În acest context, nu trebuie să ne mire deloc că bostanul lui generic este amplificat și luminează până departe în amintiri, devenind aproape un brand al acelei lumi… Pe ansamblu, volumul conține o mare densitate de idei, adesea, ordonate și asociate eseistic în noduri tematice sau în scurte și fulgerătoare imagini poetice, fapt ce captivează cititorul, dar care, în același timp, îi și imprimă o notă de personalitate scrisului lui Victor Țițiu.
Eugeniu NISTOR
(Volum prezentat în cadrul celei de a XXIV-a ediții a Festivalului Internațional “Lucian Blaga”, Târgu Mureș, 23-24 august 2024)
