Este o boală neuroinflamatorie cronică autoimună (deci, o etiologie complexă) demielinizantă imuno-mediată a sistemului nervos central, care predomină la femei față de bărbați. Forma cu recăderi și remisiuni apare la 80% din cazuri sau mai mult și la jumătate din acești pacienți pot evolua fie ca o formă progresivă secundar, cu sau fără recăderi. Aproximativ 10% din pacienți prezintă o formă primar progresivă a bolii. Aceasta este caracterizată de progresivitate și recăderi acute (agravare) cu sau fără recuperare completă, fiind forma cea mai rară a bolii.
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) permite un diagnostic mult mai precoce și mai exact, precum și stadializarea.
Scleroza multiplă degradează permanent axonii (principalele linii de transmisie ale sistemului nervos - n.n.), ca și substanța albă, boala fiind prezentă deseori luni și ani înainte de primul episod, permițând un diagnostic exact și o terapie precoce, importantă pentru prevenirea dizabilității. De-a lungul timpului, apar, sporadic, la nivel cerebral și al măduvei spinării, multiple plăci de demielinizare (pierderea învelișului celulei nervoase).
Scleroza multiplă reprezintă o cauză majoră de dizabilitate a populației tinere, dar, actualmente, medicația modificatoare de boală poate ameliora prognosticul pe o perioadă îndelungată, în sensul că mărește timpul dintre recăderi, ducând la remisiuni prelungite.
Simptome - oboseală și slăbiciune a corpului; probleme de mișcare; probleme la mestecarea alimentelor; probleme de echilibru și coordonare; control redus al mișcărilor musculare; spasme musculare; pareze faciale; paralizie.
Epidemiologie. Prevalența sclerozei multiple: este o tulburare neurologică cronică cu peste 2.500.000 de cazuri la nivel mondial. Vârsta (debutul tipic) este între 20 și 40 de ani. Este o boală autoimună sugerând o predispoziție genetică spre autoimunitate, o boală mediată de celulele “T”, determinând astfel un proces inflamator în principal în substanța albă cerebrală și a măduvei spinării.
Terapiile modificatoare de boală. Interferonii - sunt o clasă de medicamente
folosite pentru scleroza multiplă. Sunt glicoproteine tip cytokine produse de celule în sistemul imun, ca răspuns la anticorpii străini asociați cu viruși, bacterii și celule tumorale.
Terapii prin medicamente - Cortico-steroizii. Sunt folosiți pentru tratamentul recăderilor acute ale sclerozei multiple pentru a le scurta durata și pentru a accelera recuperarea, dar nu s-a demonstrat că ar îmbunătăți întreaga evoluție și a nu preveni viitoare recăderi. Efectul lor primar este să reducă edemul, să restaureze integritatea barierei leucoencefalice și să reducă inflamația.
De menționat că în puseul acut au primă indicație, oprind agravarea, cure scurte de steroizi sau mai lungi - în administrarea pe cale orală. Pe lângă steroizi, interferonii din grupul 1b și glaticamer acetat - cu efecte certe de stopare evolutivă, există așa-numitrele medicamente “modificatoare de boală” cu efecte certe de reducere a recidivelor, dar, din păcate, cu multiple și periculoase efecte secundare, necesitând tratament strict supravegheat.
Diagnosticul diferențial se face, în primul rând, cu alte boli inflamatorii, în special sarcoidoza, sindromul Behcet și vasculita.
Până în prezent, scleroza multiplă nu poate fi vindecată, dar evoluția sa, remisiunile prelungite și agravarea pot fi oprite.
Dr. MIRCEA GHERMAN, medic specialist de medicină generală
