În această zi de mare sărbătoare, urăm tuturor cititorilor, abonaților și colaboratorilor noștri care poartă acest nume sfânt și derivate ale acestuia, un călduros
LA MULȚI ANI, sănătate și dorințe împlinite.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită de ortodocși, catolici și greco-catolici în amintirea zilei în care Fecioara Maria și-a dat obștescul sfârșit, în mâinile fiului său, Iisus. Este sărbătoarea mutării sale la cer, cu trupul. Potrivit tradiției, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea Mântuitorului. Cărțile spun că atunci când a binevoit să o ia pe Maica Sa în ceruri, Iisus a trimis un înger care să o pregătească: arhanghelul Gavriil, cel care îi dăduse și vestea că a fost aleasă pentru a-L naște pe Mântuitor. Dacă atunci Gavriil purta în mâini un crin alb, de data aceasta, el i-a adus Fecioarei Maria o ramură de finic (semn al biruinței asupra morții). Ea a înțeles mesajul, pentru că și Iisus a fost întâmpinat cu aceste crenguțe la intrarea în Ierusalim. Întinzându-i ramura, arhanghelul Gavriil i-a dezvăluit: “Acestea zice Fiul Tău: vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața nemuritoare”. Vestea primită i-a adus, într-adevăr, mare bucurie Maicii Domnului, de aceea, nu este zi de întristare, ci de bucurie.
Când a primit vestea, Maica Domnului a mers să se roage pe Muntele Măslinilor, locul înălțării lui Iisus la Cer, iar pomii se plecau în fața ei, cinstind-o. După ce s-a rugat, Fecioara Maria s-a întors acasă, a aprins lumânări și tămâie, a dăruit veșminte unor văduve sărace și a pregătit toate ce se cuveneau pentru înmormântarea sa. Atunci, pe un nor, a venit Apostolul Ioan, urmat de Petru, Pavel, de Iacob și de ceilalți ucenici, aduși, la rândul lor, de câte un alt nor. Maica Domnului și-a luat rămas bun de la toți cei de față, i-a binecuvântat și le-a promis că se va ruga pentru ei și îi va ocroti. Și-a dat apoi sufletul în mâinile lui Iisus, care a apărut pe un tron înconjurat de heruvimi. Maica Domnului a fost dusă de către apostoli în mormântul din Grădina Ghetsimani, acolo unde Iisus s-a rugat în Joia Mare, înainte de a fi trădat, judecat și răstignit. Numai Sfântul Apostol Toma nu a fost de față la înmormântare, dar prin lucrarea lui Dumnezeu se învrednicește și el să ajungă la mormântul Maicii Domnului după câteva zile de la îngroparea ei și, deschizându-se mormântul, nu a mai găsit trupul acesteia, ci doar giulgiul, semn că trupul ei fusese ridicat la cer.
Biserica Ortodoxă vorbește de Adormirea Maicii Domnului ca fiind o mutare la cele netrecătoare, o trecere dintr-un mod de existență în altul, o mutare nu doar cu sufletul, ci și cu trupul. Preafericitul Părinte Daniel mărturisea într-o predică închinată Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului că Sfinții Părinți au rânduit ca acest praznic să fie numit mutare și nu înviere sau înălțare, pentru că Maica Domnului nu s-a ridicat la cer prin propriile puteri, ci cu puterea dumnezeiască a Fiului Său.
În icoana Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, Hristos este reprezentat cu un copil în brațe. Acest copil simbolizează sufletul Maicii Sale. Sfinții Părinți afirmă că la puțină vreme de la ridicarea sufletului ei la cer, a fost ridicat și trupul ei. Interesant este că Maica Domnului este ținută de Hristos pe brațul stâng, după cum Maica Domnului L-a ținut pe Domnul pe când era copil.
Redacția
