Vorbim adesea despre toate nemulțumirile care ne enervează în viața de zi cu zi. Ne consumăm energia în a ne exprima supărarea de moment. Însă, apoi, trecem mai departe fără să luptăm cu adevărat pentru schimbare.
Ne-am obișnuit cu răul și acesta e răul cel mai mare. Resemnarea este probabil cel mai mare obstacol în calea progresului. Ne costă confortul rutinei și arareori suntem dispuși să plătim acest preț, chiar dacă este singura cale de a obține mai binele.
Resemnarea are totuși o utilitate. Nu putem să ne luptăm cu toate problemele în același timp. Este mai mult decât poate duce o singură persoană. Și atunci ne ajută să putem ignora aceste lucruri, în special dacă sunt în afara controlului nostru.
Problema intervine atunci când resemnarea devine reflexul nostru pentru orice situație. Nici nu ne mai punem întrebarea dacă putem face sau nu ceva. Pur și simplu ne mai restrângem încă puțin speranța și năzuințele ca să acomodăm noile limitări. Și în fiecare zi spațiul nostru devine mai înghesuit și mai greu respirabil.
Ca în orice alt demers nou, trebuie să ne pregătim terenul pentru a ne asigura șansele de reușită. În primul rând e benefic să lucrăm cu noi înșine. Să ne clarificăm de ce vrem schimbare. Să conștientizăm consecințele inacțiunii și beneficiile victoriei. Fără o motivație puternică nu vom putea învinge obstacolele de-a lungul drumului.
În al doilea rând să ne clarificăm cauza. Adică să definim exact aria de intervenție. Nu ne putem lupta cu toate și toți în același timp. Trebuie să ne concentrăm energia într-o singură direcție. Prin urmare să definim cât mai exact scopul și obiectivele pentru care vom depune eforturi. În al treilea rând să ne găsim aliați. Este aproape imposibil să construim schimbări semnificative pe cont propriu. Avem nevoie de o comunitate în jurul nostru, un mix de competențe și abilități diferite care vor crește șansele reușitei.
În al patrulea rând să ne organizăm. Schimbarea este un proiect ca oricare altul. Avem nevoie să identificăm pașii necesari, să creăm etape și planificări, să delegăm responsabilități, să măsurăm rezultate intermediare și să ne adaptăm din mers. În al cincilea rând să ne dozăm eficient energia. Schimbările iau timp, necesită anduranță. Perseverența în timp este mai importantă decât kilometrajul zilei.
Indiferent care este schimbarea pentru care fiecare dintre noi este dispus să-și investească energia, toți avem nevoie de speranța că mâine va fi mai bine. Și în loc să ne predăm speranța altora, poate ar fi o variantă mai bună să ne punem speranța în noi înșine și capacitatea noastră de a construi împreună o lume puțin mai bună în fiecare zi.
Obișnuirea cu răul poate fi combătută doar prin acțiune concretă pentru schimbare. Să nu ne temem de schimbare, alternativa ar trebui să ne sperie mult mai tare.
Adrian Vascu
