Vestea că părinții divorțează îi afectează diferit pe copii, în funcție de vârsta lor. Divorțul prin ochii copiilor nu este deloc ușor de privit, iar modul greșit în care părinții aleg să le explice situația îi afectează puternic, atenționează Ramona Ivan, psihoterapeut de familie și cuplu, citată de hotnews.
Aceasta prezintă un adevărat ghid despre cum se comunică o astfel de veste celor mici, astfel încât părinții să nu provoace suferințe ce pot fi evitate.
Până la 5 ani - Având o capacitate cognitivă limitată, la această vârstă copiii au nevoie să își regăsească rutinele cu care au fost obișnuiți, chiar și după separarea părinților. Preșcolarii nu au capacitatea de a înțelege evenimente complexe ori de a anticipa situații, nu disting între cauză și efect și nu înțeleg ce este acela viitor. Nu fac deosebirea dintre fantezie și realitate, au o mulțime de sentimente, dar o capacitate limitată de a vorbi despre ele.
La această vârstă, semnele de suferință în urma separării părinților includ frică, furie sau instabilitate emoțională, exprimate indirect prin dorința de a nu mai pleca de lângă părintele care a rămas cu ei, anxietate, plâns sau stări constante de iritabilitate. Pentru a-i liniști, îndemnați-i să pună întrebări și răspundeți-le de fiecare dată, asigurându-i că sunt iubiți și de părintele care a plecat.
Între 6 și 11 ani - Pentru că deja înțeleg mai multe despre sentimente, viziunea lor despre lumea din jur se lărgește și sunt mai puțin egocentrici. Totuși, au o înțelegere încă limitată asupra circumstanțelor complexe, cum este divorțul. Ei merg la școală, au prieteni și o imagine socială pe care nu și-o pot încă explica. Tind să vadă lucrurile în alb și negru și pot atribui vina exclusiv unuia dintre părinți pentru divorț.
Deși la această vârstă copiii ar putea vorbi despre ceea ce simt, de cele mai multe ori se închid în ei, devin triști, speriați sau chiar furioși, încercând pe diverse căi să își împace părinții. Pentru a-i ajuta să își înțeleagă sentimentele, trebuie să vorbiți permanent cu ei, cu blândețe și empatie, făcându-i să înțeleagă că divorțul este o decizie exclusivă a adulților, pe care nu ei au cauzat-o și nu ei o pot influența.
Între 12 și 14 ani - La această vârstă, copiii sunt deja preadolescenți, au o capacitate mai mare de a înțelege problemele legate de divorț, de a lua parte la discuții și de a pune întrebări pentru a înțelege. Tot acum apare și dorința de mai multă independență, dar și punerea la îndoială a autorității părintești.
Pentru a-i ajuta să treacă peste divorț, părinții trebuie să mențină comunicarea deschisă și sinceră cu ei, astfel încât să descopere din timp ce probleme emoționale au și cum și le exprimă. Când se închid în ei, denotă, de fapt, dorința lor de a-și testa părinții dacă le pasă cu adevărat de ei. Chiar dacă par să vă îndepărteze, continuați să vorbiți cu ei, să le arătați că sunt importanți și iubiți.
Nu uitați că, pe lângă efectele divorțului asupra lor, preadolescenții pot avea stări de irascibilitate și acumula furie și din cauza transformărilor pe care le aduce vârsta.
Între 15 și 18 ani - În perioada adolescenței, reacțiile la divorț sunt diverse. Unii adolescenți dau dovadă de înțelegere față de decizia părinților, dar acest lucru nu înseamnă că nu suferă sau că nu sunt afectați. Alții au reacții intens agresive și le reproșează părinților decizia de a divorța, fiind frecvente încercările de a-i face pe aceștia să se simtă vinovați pentru alegerea de a se despărți. Ca să îi pedepsească, adolescenții pot apela la comportamente de risc (consum de alcool, de droguri, fumat sau acte de delincvență) și pot adera la un anturaj periculos, toate acestea pentru a face față furiei, tristeții sau confuziei pe care le simt.
La această vârstă este important să îi permiți copilului să își exprime deschis sentimentele, chiar dacă simte supărare și furie față de unul dintre părinți sau pe întreaga situație. Fă-l să înțeleagă că este normal să reacționeze în acest mod, dar și că totul va trece, iar el va avea viitorul pe care și-l dorește. Mai ales, asigurați-l că va beneficia de iubirea și de sprijinul ambilor părinți în continuare.
Adaptarea
Din perspectiva copilului, indiferent de vârsta acestuia, divorțul reprezintă o pierdere a stabilității și, mai ales, pierderea unei familii unite. În consecință, nu este surprinzător faptul că un divorț poate provoca o serie de răspunsuri emoționale, de la furie și frustrare la anxietate și tristețe.
Pentru a se adapta vieții de după divorț, psihoterapeutul Ramona Ivan recomandă relații strânse cu ambii părinți, atunci când este posibil și când copilul își dorește, părinții să își exercite în continuare calitatea de părinți, fără ca între ei să mai existe conflicte. În fond, din moment ce au divorțat, singura lor obligație comună a rămas grija și iubirea necondiționată față de copiii lor.
(Sursa foto: freepik.com)
Lucreția Pop
