În ziua de 14 iulie 1967 se stinge din viață Tudor Arghezi. Un scriitor de o longevitate creatoare impresionantă. La împlinirea vârstei de 87 de ani, i s-a cerut să scrie câteva gânduri. Le-a intitulat “Primăvara vieții”:
“Dacă aș fi întrebat ce păreri aș avea despre viață la vârsta mea de 87 de ani împliniți, aș rămâne nițel cam confuz.
Într-adevăr, au trecut chiar 87 de ani? Mă cam îndoiesc... Cred că prietenii mei se înșeală, după cum mă înșel și eu. N-am avut încă impresia că am trăit atât de mult și tinerețea, la care am făcut mereu aluzie în timpul meu, este încă prezentă. Să se cheme un atât de lung interval bătrânețe sau maturitate? Cred că și aici e o înșelăciune. Desigur că lucrez nestânjenit ca și în tot trecutul meu. Ba mai mult, îmi simt condeiul încă tânăr, de începător. Am aceeași senzație ca în timpuri că de-abea încep să scriu, cum se zice. Cam pe aici ar fi răspunsul. Aceeași neliniște, aceeași îndoială, aceeași uitare de sine, mă fac să mă încred într-un fel de tinerețe nouă. Le-aș dori confraților mei, mult mai tineri după datele din calendar, o vârstă cel puțin egală cu a mea, dar și o lepădare de orice orgoliu rămas în drojdiile instinctului. Dacă mi-aș examina trecutul cu obiectivitate și cu toată modestia obligatorie, mi-aș descoperi câteva calități: o răbdare neostenită, o nădejde în înfrumusețarea mereu sporită a limbii românești și poate că și impresia că am participat și eu, cu puținele mele mijloace, la această continuă înfrumusețare. Orice altă veleitate mi-a lipsit și sunt încredințat că exagerata opinie a confraților mei despre ce aș fi putut să fiu, nu mă îndreptățește la alte năzuințe... Deci, dragii mei, perseverență, sinceritate și îndrăzneală. Cred că altceva n-aș avea de adaos la aceste cuvinte găsite în luna mai printre flori, la întâmplare...”
(“Plastică și poezie. Tudor Arghezi - 87 de ani. 87 de imagini de Ion Miclea”)
Despre condiția scriitorului, despre poezie:
“Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle și de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust și mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze”.
“Poezia este însăși viața”. (Tudor Arghezi)
Selecție texte: prof. univ. dr. IULIAN BOLDEA
(sursa foto: Muzeul Național al Literaturii Române, Iași)
