De multe ori pierdem din vedere că percepția noastră definește realitatea în care trăim. Altfel spus, interpretarea pe care o dăm realității obiective devine adevărul în care credem. Dar cât de diferită este realitatea obiectivă de percepția noastră?
Psihologul Daniel Kahneman vorbește despre coexistența a două sisteme în noi. Primul este instinctiv, emoțional. Al doilea este rațional și logic. Iar dinamica dintre ele este explicată prin reacția diferită la aceeași ilustrație.
Primul sistem ne spune că prima linie este mai lungă. Al doilea sistem constată că cele două linii sunt egale. Însă, chiar dacă știm rațional că cele două linii sunt egale, senzația cu care rămânem este că prima este mai lungă.
Practic, vorbim despre modurile diferite în care ne influențează sistemul nostru limbic, care gestionează emoțiile și deciziile noastre, și neocortexul, sistemul care gestionează analiza, rațiunea, limbajul. Negocierea celor două sisteme formează percepția noastră asupra realității care devine realitatea în care trăim.
Și aici intervine cheia pentru a ne înțelege mai bine. Sistemul limbic are un impact mult mai mare asupra percepției noastre. Impactul chimic asupra creierului este mai rapid și mai puternic comparativ cu cel al neocortexului. Altfel spus, rațiunea trebuie să facă eforturi mult mai mari pentru a învinge emoția.
Daniel Kahneman spunea “Putem fi orbi la ceea ce este evident și suntem, de asemenea, orbi la orbirea noastră.” Cu alte cuvinte, emoțiile și preconcepțiile noastre pot distorsiona modul în care percepem realitatea fără să ne dăm seama. Și apoi luăm acea percepție ca fiind chiar realitatea, fiind convinși că este o judecată rațională, când de fapt este o judecată preponderent emoțională.
De multe ori, starea noastră generală dă tonul percepției. Dacă suntem obosiți sau supărați, atunci întreaga realitate pare întunecată, nu vedem perspective de viitor, ne pierdem speranța. Iar dacă avem o stare de bine, și lumea înconjurătoare pare mai luminoasă, privim viața cu optimism, găsim oportunități la fiecare pas.
Este important să înțelegem cum funcționăm ca oameni ca să nu devenim simpli prizonieri ai percepției noastre. O percepție pozitivă ne ajută să găsim mai multe oportunități, să trăim mai bine, să ne simțim mai bine. Însă și reversul este valabil. Percepția negativă poate să ne blocheze oportunități și să ne întunece viziunea.
Realitatea este una singură și este formată din fapte și date concrete. Percepția poate fi super-puterea noastră de a ne motiva, de a merge mai departe sau poate fi condamnarea noastră la pierderea speranței și lipsa oricărei inițiative. Percepția nu este realitatea, însă este, cu siguranță, instrumentul cu care ne creăm realitățile noastre individuale.
Iar dacă noi creăm realitatea în care trăim, ar fi ideal să creăm o lume deschisă evoluției, dezvoltării și unei vieți trăite cu sens și împlinire.
ADRIAN VASCU
foto: freepik.com
