Dacă este sincer, fiecare dintre noi va recunoaște că are regrete, ocazii ratate, erori de gândire, comportamente impulsive sau blocaje inexplicabile. În dicționar, regretul este definit ca fiind părerea de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte negândite.
În schimb, în psihologie, regretul este explicat a fi un sentiment ce se asociază cu emoții precum tristețea, furia, rușinea sau neliniștea, dar și cu obsesia că, la un moment dat, nu am acționat așa cum ar fi trebuit.
Psihologul Andreea Enăchescu explică pentru smartliving.ro că, de fapt, regretul este legat de acțiune sau de inacțiune și că există studii care arată că, aproape în mod egal, regretăm, atât ceva ce am făcut, cât și ceea ce nu am făcut în viață, deși ne-am dorit.
Amprenta timpului
În opinia specialistului, această aparentă contradicție se explică prin factorul timp, care face ca regretele să evolueze. Ceea ce avem tendința să regretăm imediat sunt acțiunile făcute și care au eșuat lamentabil, iar pe termen lung avem tendința de a regreta lipsa acțiunii, acele intenții pe care nu le-am concretizat, din motive puerile.
Pe plan emoțional, aceste regrete se împart în cele referitoare la acțiune, numite și regrete calde, care se manifestă pe termen scurt (nu ar fi trebuit să îl (o) lovesc, nu ar fi trebuit să conduc băut, nu ar fi trebuit să mint doar ca să îi fac rău), ele asociindu-se cu emoții intense (furie, rușine, vinovăție, frustrare). Ele pot fi reparate prin reconciliere și scuze sau prin compensație psihologică prin care sunt estompate consecințele negative. Regretele legate de lipsa acțiunii, numite și regrete melancolice, se asociază cu emoții discrete, ca melancolia și nostalgia. În această categorie, regretăm o realitate virtuală, scenariile în cazul non-acțiunii fiind infinite. Adică, ne vom întreba mereu ce ar fi fost dacă am fi avut curajul să acționăm așa cum am gândit și cum ne-am dorit în momentul respectiv.
Profilul personalității
În funcție de profilul de personalitate și de unele tulburări psihice (fobie socială sau agorafobie), persoanele afectate de regrete renunță la multe activități din cauza anxietății. Regretele sunt parte din viața lor, iar atunci când devin copleșitoare aduc persoana respectivă într-o stare depresivă.
Perfecționiștii experimentează mai des sentimentele de regret, la fel ca și persoanele evitante (ar vrea să acționeze, dar renunță de teamă să nu greșească) și cele care amână ceea ce au de făcut. Însă, atunci când ai o viziune pozitivă asupra existenței, regretele sunt resimțite mai puțin.
Categorii de regrete
Ca majoritatea emoțiilor negative, regretul este considerat un sentiment indezirabil, pe care încercăm să îl ascundem în măsura în care este posibil. Potrivit experților, cele mai mari regrete ale oamenilor se împart în patru categorii diferite.
Au la bază lipsa de responsabilitate - Sunt acele regrete care au legătură cu obiceiuri nesănătoase, cu consecințe negative pe termen lung sau pe viață, cum ar fi renunțarea la școală, cheltuirea fără rost a banilor câștigați sau lipsa de grijă față de propria sănătate. Aici sunt incluse și regretele părinților care și-au neglijat copiii, abandonându-i în grija celuilalt părinte, ei considerându-se doar... accidente sau “cantități” insignifiante în conceperea propriului copil.
Regrete că au fost prea prudenți - Se referă la lipsa de curaj în fața unor oportunități, care ne-ar fi putut schimba total viața, cum ar fi faptul că nu am cumpărat o casă sau că nu ne-am asociat într-o anumită afacere. Regretele din această categorie apar pentru că avem o aversiune față de risc și pentru că vedem de multe ori pericolul acolo unde el nu există.
Regretele morale - Sunt concentrate pe alte persoane, pe care, sigur, le-am rănit prin greșelile noastre, cum ar fi infidelitatea față de partener.
Regretele relaționale - Sunt legate de acele relații pierdute cu membrii familiei, cu prietenii sau cu colegii, din simplă neglijență. Aceste regrete sunt cele mai frecvente, așa că, atunci când simțim că distanța se instalează într-o relație, putem începe să ne reconectăm, să facem pași în direcția persoanei respective.
Cum să le suprimăm
Mai multe studii au arătat că nu putem suprima complet sentimentul legat de regrete, însă îi putem asculta mesajul fără să ne complacem în tristețea greșelilor din trecut. Divulgarea regretului, deși este dureroasă, te ajută să analizezi mai bine situația care l-a povocat. Dacă nu vrei să împărtășești regretul unui apropiat, o poți face în scris, într-o scrisoare ce va permite emoției să fie eliberată pe hârtie și, astfel, durerea regretului se mai domolește.
Când ai tendința să te intoxici cu autocritică, pune și un pic de autocompasiune, amintindu-ți factorii contextuali care au dus la luarea acelei decizii proaste. Și, nu uita că fiecare om regretă ceva, cândva, în viață, așa că nu ești nicidecum singur în această suferință. (L.P.) (Sursa foto: freepik.com)
Lucreția Pop
