Rușinea este o emoție profund dureroasă, pe care fiecare dintre noi a încearcat-o uneori, ea reflectând sentimentul negativ că nu suntem valoroși și, prin urmare, nu merităm iubire, acceptare și conectare cu ceilalți. Ea ne transmite că nu corespundem unui anumit standard, ne afectează imaginea și stima de sine și ne plasează în afara sferei abilităților noastre reale.
Psihologul Iulia Barca explică pentru smartliving.ro că rușinea este o emoție care implică preocupări despre sine, însă este parte din sistemul moral și motivațional, fiind legată de comportamentele celorlalți, în special de sentimentul de a fi evaluat.
Pe de o parte, rușinea are rol în reglarea comportamentului, ținând cont de normele sociale, dar poate crea numeroase probleme atunci când este severă, cu efecte majore asupra relațiilor cu cei din jur.
Efecte comportamentale
În opinia specialiștilor, cel mai sever efect al rușinii este stima se sine scăzută, care duce la ruperea relațiilor cu ceilalți și dificultăți în rezolvarea unor probleme, din moment ce persoana simte că ea însăși este problema.
De multe ori, rușinea se asociază cu temele considerate tabu. Chiar subiectul actual privind introducerea educației sexuale în școli stârnește reticență în decidenți, rușinea stând în spatele acestui refuz, deoarece sexul încă este un subiect tabu. Din păcate, convingerea că nu este acceptată social această latură perfect sănătoasă a oricărei ființe vii este cultivată încă din copilărie, transmisă de generațiile anterioare, când normele sociale erau diferite și controlul se baza mult pe blamare, manipulare și acuzare.
Astfel, rușinea prost înțeleasă ajunge să ne cenzureze educația și informarea. Însă, cunoașterea și informarea nu sunt niciodată subiect de rușine, ci de curaj, în caz contrar ajungând ca anumite subiecte “rușinoase” să le cunoaștem doar fragmentat, deseori din impresiile, aprecierile și judecățile altora asupra lor.
Teama de a nu ști...
Uneori, confundăm vina cu rușinea, atunci când avem un comportament nepotrivit, în loc să ne cerem, pur și simplu, scuze și să promitem că nu vom mai greși pe viitor. Ajungem să simțim rușine în loc de vină pentru că transformăm comportamentul respectiv într-o etichetă la adresa întregii noastre ființe.
Rușinea ne împiedică să adresăm întrebări cuiva mai educat, din teama de a nu ne face de râs și ca ceilalți să nu ne vadă mai prejos decât ei. Însă, teama aceea de a nu ști un anumit lucru durează fix până pui întrebarea și primești răspunsul de la cel care știe.
Teama de a fi judecați, de a fi vulnerabili, de a fi etichetați, adică de a ne face de râs, este paralizantă. Părerea lumii devine brusc un criteriu important dacă ne-am face de rușine. Tot din cauza rușinii ne este teamă să încercăm lucruri noi, să vorbim în public, să cerem ajutor la nevoie.
Cu toții suntem vulnerabili când ne este teamă de necunoscut, dar să fim vulnerabili înseamnă să ne asumăm eșecurile posibile, iar acestea să reprezinte momente de învățare, nu etichete care ne cultivă rușinea.
Capcane
Rușinea este teama de deconectare de ceilalți, deoarece viața noastră depinde de relațiile interpersonale, lucru care ne îmbunătățește calitatea vieții, dar și durata relațiilor.
În opinia specialistului, rușinea stă în spatele abuzurilor față de sine și față de alții. Este o emoție puternică regăsită în rândul dependenților, a persoanelor cu tuburări alimentare, a persoanelor cu depresie, care alimentează sentimentul că nu ești valoros, că nu meriți, că ești mai puțin decât alții...
Rușinea este toxică prin faptul că ne deformează imaginea de sine, ne alterează comportamentele și ne scindează simțul propriei valori. Atrage cu sine numeroase tipare disfuncționale și ne împiedică să avem relații armonioase, vindecătoare.
Trist este și faptul că rușinea trăită în copilărie, când ne confruntam cu diferite abuzuri, alimentează comportamentul de abuzator la maturitate, tocmai pentru a evita să ne mai simțim neputința.
Vindecarea
Pentru a scăpa de sentimentul greu al rușinii, avem nevoie de empatie și compasiune. Empatia te poziționează egal cu celălalt, pe când compasiunea te duce cu un pas mai departe, spre a face ceva pentru celălalt. Nici autocompasiunea nu este greșită în vindecarea rușinii. Aceasta ne ajută să acceptăm că am ratat, dar și să ne promitem că data viitoare va fi mai bine.
O altă modalitate de a te vindeca este dialogul imaginar dintre acea parte din tine care a experimentat rușinea și persoanele care ți-au indus-o prin abuz emoțional. Află ce ți-ai fi dorit să auzi imediat după ce ți s-a întâmplat, în așa fel încât să poți să te liniștești, să te calmezi, să te consolezi, să îți transformi percepția și perspectiva într-una echilibrată și corectă.
Convinge-te că valoarea ta nu depinde de criticile altora și că ești capabil să înveți, dar și că nimeni nu este perfect. (L.P.) (Sursa foto: pexels.com)
Lucreția Pop
