Comisia pentru sănătate din Senat a avizat favorabil un proiect de modificare și completare a Legii sănătății (nr. 95/2006), prin care terapia durerii este inclusă în categoria drepturilor pacienților, alături de drepturile pentru tratament, prevenție și recuperare.
Eliminarea suferinței
În nota de fundamentare, inițiatorii susțin că proiectul reprezintă o schimbare fundamentală în abordarea medicinei în România, în sensul că nu se mai pune accentul doar pe partea de tratament efectiv pentru vindecare sau îmbunătățirea stării bolnavului, ci și pe eliminarea sau, măcar, reducerea drastică a suferinței: “Dacă înlăturăm durerea, prin medicamentație și proceduri medicale specifice, îmbunătățim viața bolnavilor și îi putem ajuta să treacă mai ușor peste niște momente cu adevărat dificile din viața lor.
Tehnica și cunoștințele medicale au evoluat suficient, astfel încât aproape în fiecare caz putem face lucruri concrete în sistemul spitalicesc, pentru a reduce suferința celor care se confruntă cu aproape orice tip de afecțiune.
Pe lângă introducerea dreptului la terapie fără durere, legea pe care am inițiat-o prevede ca oamenii să fie informați despre ce înseamnă că pot avea acces la tratamente specifice în acest sens. Un pacient trebuie să știe că poate merge la orice tip de consultație sau intervenție medicală și că nu va suferi fizic de pe urma procedurilor la care este supus, ceea ce garantează și o stare psihologică mai bună. De asemenea, ne trebuie cadre medicale care să fie special instruite pentru această specialitate și care, în timp, să dezvolte acest domeniu important pentru bunăstarea pacienților”.
Durerea, cel mai frecvent simptom
Dr. Vladimir Poroch, medic primar atestat îngrijiri paliative, cu specializare în managementul durerii cronice, a declarat pentru adevarul.ro că în România sunt mai multe specialități care se ocupă cu tratamentul durerii, în principiu, deși nu fiecare aprofundează subiectul:
“Medicii de anestezie-terapie intensivă se ocupă, pentru că tratează durerea acută, durerea postoperatorie. Și medicii care practică îngrijirea paliativă, pentru că este unul dintre obiectivele lor principale. Și mai sunt și alții.
Însă este nevoie de multidisciplinaritate, mai ales că durerea este cel mai frecvent și deranjant simptom pentru care pacienții se adresează unui consult medical”.
Mai este cale lungă...
La rândul său, Marius Sîntean, doctor în științe medicale, medic primar ATI, specializat în SUA, a declarat că, oricum, chiar dacă se vrea, mai este cale lungă până acolo.
“Se pot crea anumite centre educaționale, dacă există dorința asta. Suntem câțiva profesioniști care putem oferi aceste servicii.
Durerea este un fenomen natural. Câtă vreme durerea acută este în parametrii normali, ea te ajută să te vindeci. În momentul în care depășește durata normală a vindecării unui traumatism, a unei leziuni, vorbim de durere cronică sau durere subacută, care deja este o patologie aparte. Eu am numit-o durere patologică.
Durerea patologică este mult mai greu și mult mai dificil de tratat. Pe măsură ce timpul trece, e tot mai greu de dat timpul înapoi și de refăcut. Medicina durerii, mai ales în patologia cronică, presupune mai mult decât un diagnostic exact, să ajungi să cunoști mecanismele acelei dureri ca să poți să o tratezi eficient. Durerea în sine ajunge să fie o boală, uneori nici nu mai are legătură cu leziunea care a declanșat-o. Abordarea este de cele mai multe ori polimodală și în diagnostic, și în terapie”.
Calitatea vieții
Potrivit specialistului, calitatea vieții ar trebui să fie în centrul sistemului medical, care nu trebuie să trateze doar bolile: “Practic, tratarea durerii este o disciplină complementară și are scopul să trateze durerea, care e un simptom foarte important în ceea ce privește calitatea vieții, starea psihică a pacientului, integrarea lui în familie sau reintregrarea în societate.
Se colaborează cu psihologi, se colaborează cu fizioterapeuți. Deci e o abordare mai complexă care, până la urmă, își are în centru omul, calitatea vieții lui, să îi dea posibilitatea să se reintegreze în familie, în societate, la locul de muncă. Toate astea sunt chestii de finețe și anumite lucruri nu se pot obține așa peste noapte. Ar trebui să fie și niște programe naționale.
Există tot felul de aparaturi care pot îmbunătăți calitatea vieții, dar de care pacienții nu pot beneficia fără sprijinul statului, pentru că sunt foarte scumpe. Nu doar pacienții, dar nici lumea medicală nu sunt cu totul conștienți de faptul că pot oferi un plus de tratament, un plus de valoare, se pot face anumite colaborări între medici.
Noi suntem o disciplină complementară. Ajutăm alte discipline ca să tratăm durerea, să înlăturăm suferința, pacientul să revină cât de cât la viața dinainte. În situațiile acute, durerea are o mare răsfrângere în evoluția imediată a bolilor sau în cele cronice ajung pacienți cu alte probleme, depresii și așa mai departe, dacă se neglijează acest aspect”. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: freepik.com)
