În vara anului 1940, populația din Basarabia a trăit una dintre cele mai tragice pagini din istoria sa. Punând în aplicare odiosul pact dintre Stalin-Hitler, semnat la Moscova la 23 august 1939, Uniunea Sovietică, aplicând dreptul forței, a ocupat o parte din teritoriul național al statului unitar român. În rezultatul unei operațiuni militare, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța au fost ocupate, manifestându-se un comportament brutal față de populația civilă. Salvându-se de represiunile iminente, o parte din populație - funcționari de stat, învățători, primari, notari, medici, judecători, avocați, jurnaliști, preoți etc., - a fost nevoită să se refugieze în interiorul țării. Astfel, sub aspect intelectual, preț de câteva zile, Basarabia a rămas fără o parte covârșitoare din elita formată în perioada interbelică.
Față de populația locală care a preferat să rămână la baștină, autoritățile ocupante au aplicat represiunea de tip stalinist. Organele puterii locale au fost declarate în afara legii, a fost interzisă activitatea partidelor politice, sindicatelor, asociațiilor culturale, religioase, sportive și de alt gen. Persoanele care anterior desfășurase activități politice au fost arestate. Menționăm, în primul rând, pe foștii deputați ai Sfatului Țării, dar aceeași soartă au avut-o și alți basarabeni. Cea mai șocantă a fost știrea că de acum înainte foștii cetățeni ai statului român vor deveni cetățeni ai altei țări, pe care nimeni nu o cunoștea, pe care nimeni nu și-a dorit-o. Brusc, peste noapte, basarabenii s-au pomenit lipsiți de patrie, de istoria națională, de identitatea românească și puși în situația să accepte o stăpânire străină, necunoscută lor din toate punctele de vedere.
Panica, frica, confuzia, incertitudinea, zvonistica, dezmățul, abuzul, dezordinea - toate aceste elemente distructive, specifice statului rus, în acele zile de vară ale anului 1940, deveniseră părți ale cotidianului basarabean. Populația din spațiul basarabean s-a pomenit într-o lume în care forța brută devenise argumentul principal în motivarea oricărei acțiuni represive. Într-un cuvânt, în locul ordinii și legii, în spațiul basarabean s-au instalat dezmățul și fărădelegea. Oricine putea fi declarat ,,dușman al poporului”, acuzat de ,,activitate contrarevoluționară” împotriva statului ruso-sovietic și condamnat conform normelor de drept ale unui stat străin. Fărădelegile au ajuns a fi o normă. Oameni absolut nevinovați au devenit victime ale regimului totalitar de ocupație.
Acum 83 de ani, autoritățile ocupante au comis o crimă abominabilă față de populația din Basarabia. În toiul nopții de 12 spre 13 iunie 1941, NKVD-ul a desfășurat operațiunea de deportare a așa -numitelor “rămășițe ale partidelor și organizațiilor burgheze”, în categoria respectivă fiind incluși foști primari, funcționari locali, preoți, învățătorii etc., cu alte cuvinte, floarea intelectualității basarabene. În total, au fost ridicate de la baștină și duse în regiunile îndepărtate de nord și de est ale URSS, conform unor date incomplete, 25-30 mii de persoane - bărbați, femei, bătrâni, copii etc. Represiunii au fost supuși oameni de diferite etnii și confesiuni. Criteriul de bază în aplicarea represiunii a fost neloialitatea față de noul regim politic instaurat în Basarabia. Luați prin surprindere, în toiul nopții, mulți din cei ridicați din vatra strămoșească nici n-au reușit să ia la drum hrană, îmbrăcăminte călduroasă, documente etc., averea lor agonisită cu sudoare o viață întreagă devenind pradă ușoară pentru ocupanții veniți de pe aiurea. Condițiile aspre, inumane de la locul deportării, hrana insuficientă, frigul, bolile și lipsa asistenței medicale și-au spus cuvântul. Foarte puțini din cei deportați în vara anului 1941 au avut norocul să-și mai revadă baștină. Astfel, deportările ca formă de represiune au distrus destinul a sute de mii de persoane nevinovate, au diluat elementul românesc din spațiul basarabean, consolidând regimul de ocupație.
Partidul Reîntregirii Naționale ACASĂ condamnă cu fermitate crimele săvârșite de regimul de ocupație ruso-sovietic pe teritoriul Basarabiei, în speță deportările efectuate în anii 1941, 1949, 1951. Considerăm că statul Republica Moldova, având sprijinul Statelor Unite și Uniunii Europene, are obligația să solicite prin intermediul justiției internaționale, condamnarea genocidului comis împotriva populației pașnice de către regimul stalinist de ocupație în perioada 1940-1941 și 1944-1991, să determine pierderile uriașe și să ceară despăgubirile cuvenite de la Rusia agresoare.
Noi, urmașii celor deportați și nimiciți în Siberiile de gheață ale imperiului ruso-sovietic, nu avem dreptul să tăcem, să uităm crimele săvârțite de regimul de ocupație. Acest gest al nostru de condamnare este îndreptățit de faptul, că în ziua de azi, regimul putinist de la Moscova, cu legitimație de succesor de drept la crimă, săvârșește adevărate atrocități în vecinătatea noastră, în Ucraina, iar cetățenii Republicii Moldova trăiesc în nesiguranță și sunt amenințați de noi convulsii sociale și politice.
Crima, dezmățul și fărădelegea autorităților ruso-sovietice în Basarabia trebuie condamnate, ele nu au termen de prescripție.
Chișinău, 13 iunie 2024
Partidul Reîntregirii Naționale “ACASĂ”, declarație cu privire la crima Rusiei imperiale, săvârșită în noaptea de 13 iunie 1941
(sursa și foto - facebook.com/people/Partidul-Reintregirii-Nationale/ACASA)
