Cunoscută și sub denumirea de Duminica Cincizecimii, Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt - celebrată de credincioșii ortodocși și greco-catolici - a fost numită în românește “Rusalii”, de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană - “Rosalia” -, consacrată cultului morților. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea Rusaliilor este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul că se prăznuiește la cincizeci de zile după Paști. Este cea mai veche sărbătoare creștină împreună cu cea a Paștilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli.
Este ziua in care Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi ca de foc pentru a ne descoperi “că este de aceeași ființă cu Dumnezeu-Cuvântul, căci nimic nu este mai înrudit cu cuvântul decât limba”.
După pogorârea Duhului Sfânt, comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserică, adică adunarea tuturor celor aleși din lume care cred în Sfânta Treime sunt botezați și se împărtășesc cu aceleași Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea și datorită prezenței Duhului Sfânt în ea.
Încă înainte de patima și moartea Sa, Iisus Hristos a prezis ucenicilor că le va trimite un alt “Mângâietor”, “Duhul Adevărului care de la Tatăl purcede” (Ioan 15, 26). Acesta îi va învăța tot Adevărul. Același lucru l-a promis și cu ocazia înălțării Sale la cer.
În unele zone ale țării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori și cu un colac deasupra pentru pomenirea morților.
Există obiceiul ca în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale Pogorârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.
Prezența acestor frunze la Sărbătoarea Rusaliilor simbolizează darurile Duhului Sfânt, daruri nenumărate, diverse și totuși unitare și unificatoare.
Întrucât persoanele Sfintei treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi, sărbătoarea Rusaliilor având consacrate două zile.
Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtășește viața dumnezeiască și omenească a lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie, prin această extindere a vieții lui Hristos, în noi. Avand în vedere că prin Duhul ne împărtășim de Hristos, în bisericile ortodoxe slujbele încep cu rugăciunea adresată Sfântului Duh.(surse -crestinortodox.ro, azm.gov.ro) (I.S.)
Ileana Sandu
