Pe 17 iunie 1910, o zi memorabilă pentru istoria noastră: Aurel Vlaicu (1882-1913) a realizat primul zbor al unui aeroplan românesc, proiectat, construit și pilotat de el însuși, pe dealul Cotrocenilor din București.
Vlaicu a urmat liceul la Sibiu. Deși nu era un elev eminent, talentul său tehnic era incontestabil. Încă din școală, a inventat un automobil cu aburi, suferind un accident traumatizant. La Budapesta, unde a practicat ceasornicăria, transformase mica sa locuință într-un atelier de reparat ceasuri, devenind foarte iubit de colegi pentru abilitățile sale. Se întreținea reparând ceasurile de buzunar ale colegilor. Vlaicu vorbea fluent germana și maghiara și a intrat în contact cu numeroși intelectuali de seamă ai epocii.
În domeniul aviației, după numeroase încercări cu motoare cu explozie alimentate cu praf de pușcă, s-a concentrat asupra motorului cu benzină, dedicându-se studiilor din München pentru a elucida problemele aviației.
Revenit în țară, Vlaicu a proiectat și construit planorul “Vlaicu-1909” pentru zboruri demonstrative. În 1910, cu mari eforturi, a creat aparatul “Vlaicu I”, pe care l-a testat cu succes pe izlazul de la Cotroceni, pe 17 iunie.
“Bucuria cea mai mare am simțit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de 4 metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalți ca înălțimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă 4 metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra mașina. Zburasem. Și asta era principalul”, a declarat Aurel Vlaicu într-un articol, imediat după reușita sa.
Această poveste fascinantă a unui pionier al aviației românești rămâne un exemplu de curaj și inovație, demonstrând că visele pot deveni realitate prin îndrăzneală și perseverență.
Cosmin Pop