Grădina botanică din orașul Alnwick este una dintre cele mai faimoase atracții turistice din nordul Angliei: hectare întregi, acoperite cu plante de toate culorile, te îmbie să rătăcești printre straturi de trandafiri înmiresmați și fântâni arteziene. Dar, în spatele unor porți negre de fier, bine ferecate, se află un loc în care vizitatorilor li se spune, explicit, să nu se oprească, să nu atingă și să nu miroasă florile: Poison Garden - Grădina Otrăvitoare găzduiește 100 de soiuri de „flori ucigașe". În rândul acestora se numără: Laburnum (un arbore mic, înrudit cu salcâmul, numit și „lanț de aur" sau „ploaie de aur"), mătrăguna (Atropa Belladonna), spânzul (Helleborus Odorus), ricinul (Ricinus communis); khat (Catha edulis - plantă originară din Peninsula Arabică și Africa ale cărei frunze conțin substanțe psihotrope), mac de opiu, cucuta (Conium maculatum), rămasă în istorie drept planta cu care s-a sinucis Socrate.
Accesul este permis numai în tururi ghidate, iar cele mai periculoase plante sunt ținute în cuști uriașe. „Aceste plante pot ucide" se poate citi pe inscripția de la intrare.
Nu sunt doar plante „înfricoșătoare" sau exotice: chiar și bujorii sau hortensiile, prezente în Grădina Otrăvitoare, dar și în cele mai obișnuite grădini, sunt potențial dăunătoare, cu proprietăți toxice: bujorul era folosit în antichitate pentru a provoca avortul, iar hortensia are acțiune cardiotoxică; ingerarea de măselariță declanșează halucinații, iar parfumul ei, cu miros de putregai, provoacă amețeli. Deși vizitatorilor le este interzis să miroasă plantele, în fiecare an, 20 până la 30 de persoane leșină în timp ce vizitează Poison Garden. Simpla atingere de brânca-ursului uriașă poate provoca arsuri grave și sensibilitate extremă la soare, timp de până la șapte ani.
Poison Garden s-a născut aproape întâmplător. În 1995, Jane Percy a devenit Ducesă de Northumberland (un comitat din nord-estul Angliei, care se întinde până la granița cu Scoția), moștenind Castelul Alnwick și terenul aferent, pustiu la acea vreme. Ducesa urma să se ocupe de teren, să-l transforme într-o grădină, doar ca să-și ocupe timpul. Lucrurile, însă, aveau să ia altă întorsătură: într-o călătorie la Padova, Italia, Percy a vizitat o grădină otrăvitoare, creată în scopuri „infame": „Am aflat că a fost amenajată de familia de Medici, pentru a găsi modalități mai eficiente de a scăpa de dușmani", spune ea. Membrii familiei de Medici au deținut o putere enormă în Italia, între secolele al XV-lea și al XVIII-lea, putere nu întotdeauna obținută prin mijloace corecte. Potrivit unor cronci ale vremii, ei foloseau otravă pentru a-și elimina rivalii politici - chiar și pe cei din propria lor familie. „Pe poartă era un craniu, și pe el - oase încrucișate; mi-a plăcut ideea", își amintește Percy. Apoi, în timp ce vizita ruinele spitalului medieval Soutra din Scoția, ea a aflat despre existența unor bureți vechi de 500 de ani, îmbibați cu opiu și cucută. Fiecare burete conținea cantitatea potrivită pentru a fi întrebuințat ca anestezic - timp de 48 până la 72 de ore - atât cât era necesar pentru a efectua amputații ale membrelor, în timpul intervențiilor chirurgicale.
Jane Percy a fost atât de impresionată de cele văzute încât a decis să amenajeze o grădină cu plante care ar putea să ucidă în loc să vindece: astfel, s-a născut ideea de a crea un loc dedicat în totalitate celor mai otrăvitoare plante de pe planetă: „M-am gândit: Iată o modalitate de a stârni interesul copiilor", spune ea: „Copiilor nu le pasă că aspirina provine din scoarță de copac. Ceea ce este cu adevărat interesant este să știi cum te omoară o plantă, și cum moare pacientul și ce simte înainte de a muri".
„Am înțeles că aș putea face ceva cu adevărat grozav dacă aș avea echipa potrivită", a spus ducesa. Așa că, în 1996, l-a angajat pe renumitul arhitect peisagist Jacques Wirtz pentru a o ajuta să reinventeze Alnwick Garden. După o muncă minuțioasă, grădinile au devenit una dintre cele mai fascinante atracții turistice din Regatul Unit. Astăzi, Poison Garden atrage, cu farmecul ei macabru, peste 600.000 de vizitatori în fiecare an. În castelul Alnwick au fost filmate primele două serii din Harry Potter.
Adevărate „încrengături" de tuneluri întunecate, acoperite cu iederă și straturi în formă de flăcări, alcătuiesc, de fapt, o grădină „didactică", „educativă", plină de povești și de intrigi, unde cei interesați pot aprofunda istoria otrăvurilor și a otrăvirii, în timp ce ghidul le relatează cele mai celebre cazuri din lume.
În timp ce selecta cele 100 de soiuri de plante care, în cele din urmă, aveau să prindă rădăcini acolo, ducesa avea o singură cerință fermă: fiecare plantă trebuia „să spună o poveste": „Ceea ce este extraordinar la plante este faptul că sunt dintre cele mai obișnuite, despre care oamenii nici măcar nu știu că sunt adevărați ucigași", spune Percy. Vizitatorii sunt adesea surprinși să afle că gardul viu de dafin, aproape omniprezent în grădinile englezești și nu numai, poate fi extrem de toxic. În timpul vizitelor, ducesa a auzit câteva persoane vorbind despre cum, după ce și-au încărcat mașinile cu ramuri de dafin, pentru a le duce la groapa de gunoi, șoferii au adormit la volan, din cauza fumului toxic emanat de acestea.
Ca parte a misiunii educative a Grădinii Otrăvitoare, ducesa cultivă o varietate de droguri, de la canabis la planta coca, pe care ea și ghizii le folosesc ca punct de plecare în educația despre droguri: „Este un mod de a-i educa pe copii fără ca ei să-și dea seama că sunt educați", spune Percy.
Una dintre plantele preferate ale ducesei este Brugmansia, sau Trompeta Îngerului, care crește în sălbăticie în America de Sud. „Este un afrodisiac uimitor… până te ucide", spune ea. În epoca victoriană - spune ducesa - doamnele țineau, pe masa de jucat cărți, o floare de Brugmansia și adăugau câte puțin din polenul acesteia în ceai, rezultatul fiind o senzație asemănătoare cu cea indusă de LSD. „Trompeta Îngerului e o modalitate uimitoare de a muri, deoarece nu simți niciun fel de durere", afirmă Percy. „Un ucigaș grozav este, de obicei, și un afrodisiac incredibil", conchide ea.
Una dintre cele mai tulburătoare lecții predate la Poison Garden este că plantele mortale sunt mai comune decât mulți și-ar închipui. Câteva dintre speciile cultivate la Castelul Alnwick - cum ar fi boabele de ricin și dafinul - pot fi găsite în grădinile de acasă. Chiar și plantele pe care le consumăm în mod obișnuit conțin cantități minime de toxine: Cartoful, o rudă a belladonei, este toxic atunci când devine verde.
Deoarece multe dintre plante sunt periculoase la atingere sau la miros, grădinarii de la Alnwick trebuie să poarte mănuși, măști și costume de protecție pentru a le îngriji. Unele exemplare necesită permise speciale. Alnwick Garden deține licență pentru a cultiva canabis și coca (în scopuri științifice și educative), iar la sfârșitul sezonului, aceste plante trebuie distruse. Ghizii turistici de la Alnwick's Poison Garden nu răspund doar de siguranța oaspeților, ferindu-i de pericol: ei trebuie să fie și buni povestitori. Fiecare dintre plantele care cresc în spatele acelor porți negre de fier vine cu o istorie neobișnuită, iar cele mai multe dintre ele sunt suficient de dramatice pentru a-i ține „cu sufletul la gură" chiar și pe cei mai tineri vizitatori.
Indiferent dacă o plantă ucide cu plăcere sau cu durere, vizitatorii pot fi siguri că pleacă din Grădina Otrăvitoare cu o poveste uimitoare sau o anecdotă distractivă. „Majoritatea plantelor care ucid sunt destul de interesante", spune ducesa.
(documentare - alnwickgarden.com, virgilio.it, smithsonianmag.com, mentalfloss.com; foto - pixabay.com)
Documentar realizat de Ileana Sandu
