În fiecare an, în a patruzecea zi de la Sfintele Paști, societatea românească sărbătorește Ziua Eroilor, eveniment prin care sunt comemorați toți eroii neamului care, prin sacrificiul lor, au făcut posibilă dobândirea și păstrarea independenței naționale, a unității statale, apărarea suveranității naționale, menținerea ordinii de drept și a siguranței naționale.
În spiritul principiului de cinstire a eroilor patriei, prin Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, Zilei Eroilor i s-a conferit statutul de sărbătoare națională, astfel continuând o tradiție românească statornicită în perioada de după Primul Război Mondial.
Experiența teribilă a acestei conflagrații, care a generat un număr de victime cu mult peste tot ceea ce se înregistrase în istoria conflictelor de până atunci, a determinat națiunile să găsească forme adecvate de doliu și de comemorare pentru a-și cinsti eroii. În acest sens, au fost amenajate memoriale și cimitire de război, a luat naștere, astfel, proiectul de amenajare a Mormântului Ostașului Necunoscut, au fost expuse pe clădirile publice plăci cu listele nominale ale morților și, nu în ultimul rând, a fost decretată o zi specială de comemorare a eroilor neamului.
În România, prin Decretul-Lege nr. 1693 din 4 mai 1920, pentru omagierea eroilor patriei a fost decretată Ziua Eroilor, sărbătoare națională celebrată în Ziua Înălțării Domnului, cu mare fast național.
Așa cum se arată în documentele epocii, această sărbătoare avea menirea de a “pătrunde în conștiința întregului românism ca fiind expresia cea mai desăvârșită a sufletului nostru național [...] Cultul lor, al morților glorioși, este o datorie de seamă a celor ce supraviețuiesc din generația de sacrificiu a României Mari. Morții nu mai pot vorbi și nu se mai pot bucura de rostul jertfei lor; dar cei vii, care se bucură de lumina libertății, care în rândul întâi cei sacrificați ne-au dat-o, se cuvine să prețuiască această jertfă supremă: moartea pentru binele tuturor”.
În această zi erau comemorați toți eroii neamului românesc, din toate timpurile, precum și toți eroii căzuți pe teritoriul statului român, fără deosebire de naționalitate sau confesiune, România devenind astfel primul stat care a acordat cele mai mari înlesniri și i-a asimilat pe eroii străini celor naționali.
Târgu Mures
Ansamblul de măsuri luate de statul român pentru comemorarea și protejarea mormintelor eroilor români și de alte naționalități, înhumați pe teritoriul național, a constituit o responsabilitate pe care România și-a asumat-o juridic prin semnarea tratatelor de pace semnate, în cadrul Conferinței de pace de la Paris (din perioada 18 ianuarie 1919 - 21 ianuarie 1920), de Puterile Aliate cu statele învinse în război: cu Germania - Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919), cu Austria - Tratatul de la Saint-Germain en Laye (10 septembrie 1919), cu Bulgaria - Tratatul de la Neuilly sur Seine (27 noiembrie 1919), cu Ungaria - Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) și cu Turcia - Tratatul de la Sevres (10 august 1920).
Comemorarea eroilor a constituit, în primul rând, un gest de recunoștință a statului român, așa cum se arăta într-un apel către toți românii: “Sunt fără număr vitejii și martirii căzuți în văile munților, în largul câmpurilor de luptă și în lagărele de robie ale străinătății, departe de căminele lor, unde mamele și copiii lor îi plâng, fără să le știe mormântul. Acum când Patria noastră Mare, liberă și mândră cum au visat-o strămoșii noștri, s-a desăvârșit în marginile idealului național, se cade să ne gândim cu pietate la toți acei care și-au dat viața pentru gloria ei”.
De-a lungul perioadei interbelice, Ziua Eroilor a fost sărbătorită pe tot cuprinsul țării și în străinătate, prin organizări de Te Deum-uri, procesiuni, serbări cu caracter național, la care participau toate instituțiile statului și cele particulare, fără deosebire de religie sau origine etnică. Festivitățile din țară se desfășurau pe baza unui program aprobat de Consiliul de Miniștri, după propunerea unei comisii formată din reprezentanții ministerelor de Război, Interne, Instrucțiune Publică, Culte și Arte, ai Comandamentului Corpului de Jandarmi și ai Societății “Cultul Eroilor”.
Pentru cinstirea militarilor căzuți la datorie și comemorarea glorioaselor acte de eroism național, la nivelul fiecărei primării comunale era întocmită și păstrată la loc de onoare o “Carte de Aur”, în care erau înscrise numele tuturor eroilor de război locali, precum și diferite texte elogioase la adresa acestora. Pentru eroii români căzuți în străinătate, “Cartea de Aur” era depusă la Legația Română.
În Al Doilea Război Mondial, sângele jertfit de către bravii eroi români a înroșit din nou teritoriul național și continentul european. Din Caucaz (Federația Rusă), în est, și până la Brno (Republica Cehă), în vest, faptele de arme ale acestor admirabili ostași au pătruns adânc în conștiința întregului neam românesc, ca expresia cea mai desăvârșită a eroismului național.
Amintirea lăsată de sacrificiul tuturor acestor păzitori ai hotarelor românești, morți la datorie în serviciul Armatei Române în toate conflictele la care România a participat, în calitate de beligerant, de la formarea statului român modern, se păstrează în miile de cimitire și monumente de război amenajate în România și în străinătate.
Într-un apel către toți “fiii României Mari”, Societatea “Mormintele Eroilor Căzuți în Război” preciza că “prin aceste monumente, semănate în largul pământ al Patriei și peste hotarele ei, vom da grai morților noștri scumpi”. Aceștia erau îndemnați să-și aducă “obolul cel mai modest (...) pentru cultul morților noștri glorioși”, deoarece “singurul nostru prinos de recunoștință este să înfrumusețăm aceste morminte răslețe cu monumente de artă care să vorbească generațiilor următoare despre fapta glorioasă a celor ce dorm sub ele somnul veșnic”.
În perioada anilor 1948-1989, tradiția sărbătoririi Zilei Eroilor a fost întreruptă brutal de către regimul comunist, fiind reluată după anul 1990, odată cu reintroducerea în sistemul de valori ale societății românești a tradițiilor militare interbelice. Astfel, prin Legea nr. 48 din 30 mai 1995 privind proclamarea Zilei Eroilor, Ziua Eroilor a redevenit sărbătoare națională, festivitățile din această zi solemnă desfășurându-se în țară și străinătate.
(…) Fiecare dintre noi își poate exprima recunoștința pentru eroii neamului, individual, printr-un moment de reculegere și, mai ales, de reflecție asupra următorului citat - reprodus din “Cartea de Aur” a unuia dintre monumentele eroilor de pe teritoriul național: “Legenda spune că pentru zidirea Mănăstirii Curtea de Argeș a trebuit jertfirea unei vieți, a soției meșterului Manole. (...) Pentru zidirea României Mari am jertfit 800.000 de vieți, plus un cortegiu de 125.000 de invalizi, 320.000 văduve de război, 350.000 orfani de război, plus încă multe răni care sângerează și azi. Măsurați cu mintea și cu sufletul această enormă jertfă! Vedeți, dar, că arhitecții care au construit România Mare i-au pus temelii solide, sprijinite întâi pe sfânta, prea sfânta dreptate, apoi pe cea mai mare jertfă de vieți pe care a adus-o vreodată neamul nostru.[...] Avem, și aveți sacra datorie de a păstra neștirbită moștenirea lăsată. Așa ne poruncesc cei ce s-au sacrificat pentru înfăptuirea ei”.
Cu ocazia Zilei Eroilor, Ministerul Apărării Naționale aduce un pios omagiu tuturor Eroilor României care au pus sacrificiul personal în slujba interesului public, dovedind astfel că în lume nu există un gest mai nobil și mai sfânt decât să-ți dai viața pentru semenii tăi și pentru Patrie. (sursa - once.mapn.ro)
