În anul 2023, la nivel național, au fost înregistrate 17.709 cazuri de abuz asupra copiilor, dintre care 2.249 au fost abuzuri emoționale, 1.994 au fost abuzuri fizice și 1.504 au fost abuzuri sexuale * Jumătate dintre copii declară că părinții lor folosesc pedeapsa corporală și la fel de mulți devin victimele bullying-ului în școli * Studiile arată că jumătate dintre copiii abuzați sexual au gânduri suicidare.
Potrivit datelor statistice ale Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în perioada ianuarie – decembrie 2023 au fost înregistrate 17.709 cazuri de abuz asupra copiilor, dintre care 1.994 au fost abuzuri fizice, 2.240 au fost abuzuri emoționale și 1.504 au fost abuzuri sexuale. Cele mai multe cazuri intrate în atenția autorităților au fost cele de abuz prin neglijare – 11.605. Au fost și cazuri extrem de grave, de exploatare prin muncă – 210, exploatare pentru comiterea de infracțiuni – 113 și exploatare sexuală – 43. În 2023 au fost înregistrate 766 de cazuri de violență domestică împotriva copilului, în creștere față de anul anterior (676), dintre care 10 au fost cazuri încadrate la categoria omor (date – Ministerul Public). Marcând Ziua Națională Împotriva Violenței asupra Copilului (5 iunie), Organizația Salvați Copiii România atrage atenția asupra efectelor pe termen lung ale creșterii unui copil într-un mediu marcat de violență domestică, de la probleme de sănătate emoțională până la cele de sănătate fizică.
În ceea ce privește distribuția pe sexe, numărul fetelor victime este sensibil mai mare, 9.679, față de cel al băieților, 8.030, cu o diferență dramatică în cazurile de abuz sexual, unde numărul fetelor victimă este de 1.332, față de 172, victime de sex masculin.
Copiii martori la violența domestică sunt supuși unui risc crescut de abuz și afectare a dezvoltării psiho-emoționale sănătoase.
Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente și o condiție fizică ce-i face ușor de recunoscut. Ei prezintă:
– probleme fizice, boli inexplicabile, expunere la accidente în casă și în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă;
– probleme emoționale și mintale: anxietate, depresie, sentiment de culpabilitate, frica de abandon, izolare, furie, frica de răniri și moarte;
– probleme psihologice: neîncredere în sine, stimă de sine negativă, tulburări de învățare, deficit de atenție, dezechilibre motivaționale etc.;
– probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți, probleme cu somnul, enurezis, bătăi, fuga de acasă, sarcină în adolescență, relații pentru a scăpa de acasă, auto-mutilare, consum de droguri și alcool, comportament defensiv, cum ar fi minciuna;
– probleme școlare – risc de abandon școlar, scăderi bruște în performanțele școlare, lipsa de concentrare, lipsa de complianță la regulile sociale;
– identificare cu eroi negativi.
Un lucru mai puțin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, al tentativelor de suicid și că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat și slaba comunicare în cadrul familiei.
Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România: “Un copil care a fost victima unui abuz, în orice formă, este într-o stare posttraumatică, manifestată prin anxietate, lipsa somnului, apatie. Este important ca mediul socio-emoțional în care un copil se dezvoltă să fie unul care îi dă sentimentul de siguranță. Frica blochează dezvoltarea unui copil, pe termen lung. În aceste condiții, orice demers care își propune să contribuie la prevenirea și combaterea violenței domestice nu va fi complet și eficient fără targetarea copiilor și care să includă activități de conștientizare, educație, intervenție și protecție”.
Ce spun studiile?
• Există o corelație importantă între abuzul asupra partenerului de cuplu și abuzul asupra copilului; probabilitatea ca un copil să sufere abuz emoțional și fizic în context de violență domestică este foarte mare.
• A fi martor la violența domestică îl învață pe copil că violența între membrii familiei reprezintă un model de comportament adecvat sau obișnuit. Mulți băieți care cresc în familii în care soțul își abuzează fizic și emoțional soția devin la rândul lor abuzatori.
• Studii din domeniul științelor sociale arată acei copii care cresc în medii familiale violente trec prin experiențe traumatice și, ca atare, sunt expuși riscului de a dezvolta tulburări emoționale și comportamentale severe: anxietate, depresie, stres posttraumatic,comportament agresiv, comportamente de bullying în mediul școlar, risc crescut de victimizare.
• Copiii care încearcă să își protejeze părintele victimă a abuzului sunt în risc crescut de a fi ei înșiși abuzați.
• Copiii expuși la violență domestică prezintă risc crescut de a dezvolta tulburare de conduită în adolescență și un nivel scăzut de încredere în propriile abilități de management al furiei, autocontrol și comportament de protecție în relațiile de cuplu.
Jumătate dintre copii declară că părinții lor folosesc pedeapsa corporală și la fel de mulți devin victimele bullying-ului în școli. 20% dintre cazurile de abuz sexual raportate ajung în instanță și doar 5% se soldează cu condamnări penale, doar 1 din 4 astfel de decizii fiind pronunțate cu trimiterea la închisoare a agresorilor.
În ultimii 10 ani, procentul copiilor care afirmă că știu cui să ceară ajutorul într-o situație de risc a rămas constant în cazul exploatării prin muncă sau al producerii de materiale cu conținut sexual, dar a scăzut în cazul abuzului fizic (cu 4.7%) și în cazul abuzului sexual (cu 3.4%). Îngrijorător este faptul că, deși cei mai mulți dintre copii (65%) pot recunoaște un abuz, doar 1 din 3 se află în situația de a ști cui să ceară ajutorul și de a avea și încredere în acea persoană sau instituție.
Din totalul de 3.439 de raportări primite la punctul civic organizat de Organizația Salvați Copiii pentru raportarea conținutului dăunător pentru copii întâlnit online, în perioada 1 ianuarie – 30 aprilie 2024, 3.356 erau materiale care se încadrează la abuz sexual, 3.359 dintre notificările procesate au fost transmise către ofițerii specializați ai IGPR. Din totalul rapoartelor procesate, 3.161 sunt materiale autogenerate chiar de către minori. Cele mai multe victime sunt de gen feminin (3.158 de rapoarte), în vreme ce 169 de rapoarte arătau victime cu vârste de sub 10 ani.
Atenție, părinți!
* Un copil abuzat se poate simți vinovat, rușinat sau confuz. Copilului îi este frică să spună cuiva despre abuz, mai ales dacă abuzatorul este un părinte, o altă rudă sau un prieten de familie. De aceea, este foarte important să urmăriți semnalele “de avertisment”: retragerea din grupul de prieteni, schimbări de comportament – agresivitate, furie, ostilitate sau hiperactivitate sau modificări ale performanței școlare; depresie, anxietate sau temeri neobișnuite sau o pierdere bruscă a încrederii în sine, probleme de somn, coșmaruri; absențe de la școală, comportament rebel sau sfidător, autovătămare, tentative de sinucidere.
* Abuzul asupra copiilor poate duce la probleme fizice, comportamentale, emoționale sau de sănătate mintală – chiar și mulți ani mai târziu. Iată câteva exemple: moarte prematură * dizabilități fizice; dificultăți de învățare; abuz de substanțe * boli de inimă, diabet, boli pulmonare cronice și cancer* comportament ilegal sau violent * abuzul asupra altora; tentative de sinucidere sau auto-vătămare * comportamente sexuale cu risc ridicat sau sarcină la adolescență * stimă de sine scăzută * dificultate în stabilirea sau menținerea relațiilor * o viziune nesănătoasă asupra părintelui* incapacitatea de a face față stresului și frustrărilor * acceptarea faptului că violența este o parte normală a relațiilor * tulburări de alimentație, de personalitate, de somn, de comportament * depresie.
Puteți lua măsuri pentru a vă proteja copilul de exploatare și abuz, precum și pentru a preveni abuzul asupra copiilor în cartierul sau comunitatea dvs. Scopul este de a oferi copiilor relații sigure, stabile și încurajatoare.
* Ascultați-l pe copilul dvs. și implicați-vă în viața acestuia pentru a dezvolta încredere și o bună comunicare. Încurajați-vă copilul să vă spună dacă există o problemă.
• Nu răspundeți cu furie. Nu vă revărsați furia asupra copilului. tău. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu un terapeut despre modalitățile prin care puteți învăța să faceți față stresului și să interacționați mai bine cu copilul dumneavoastră.
• Nu lăsați un copil mic singur acasă. Când este suficient de mare pentru a ieși fără supraveghere, încurajați-l să stea departe de străini și să iasă cu prietenii, mai degrabă decât să fie singur. Faceți o regulă, astfel încât copilul dumneavoastră să vă spună unde se află în orice moment.
Aflați cine vă supraveghează copilul, de exemplu, la o petrecere “în pijama”.
• Învățați-l pe copil cum să fie în siguranță în mediul online.
Puneți computerul într-o zonă comună a casei, nu în dormitorul copilului. Utilizați controlul parental pentru a restricționa tipurile de site-uri web pe care copilul dvs. le poate accesa. Verificați setările de confidențialitate ale copilului dvs. pe site-urile de rețele sociale.
Cereți-i copilului să vă informeze dacă o persoană necunoscută ia legătura cu el printr-un site de socializare. Raportați hărțuirea online sau expeditorii nepotriviți furnizorului dvs. de servicii și autorităților locale, dacă este necesar.
Întindeți mâna. Faceți cunoștință cu familiile din cartierul dvs., inclusiv cu părinți și copii. Dezvoltați o rețea de familie și prieteni care vă susțin. Dacă un prieten sau un vecin are dificultăți, oferiți-vă să-l ajutați. Alăturați-vă unui grup de sprijin pentru părinți, astfel încât să aveți un mediu potrivit pentru a vă elibera frustrările. (surse – salvaticopiii.ro; mayoclinic.org)
Documentar de ILEANA SANDU