Cercetătorii americani de la Universitatea Columbia, din New York, citați de descopera.ro, susțin că oamenii care păstrează secrete majore tind să se gândească în mod constant la ceea ce s-a întâmplat, să își consume energia emoțională și să experimenteze simptome fizice și psihice negative.
În cadrul studiului, au fost chestionate nu mai puțin de 50.000 de persoane despre ceea ce simt păstrând secrete pe termen lung și majoritatea au răspuns că sănătatea lor este mai proastă, găsesc mai puțină plăcere în viață, iar relațiile lor sunt superficiale.
Prin urmare, experții îndeamnă persoanele secretoase să se destăinuie în fața cuiva de încredere, altfel riscă să se îmbolnăvească.
Prezente permanent în gânduri
Potrivit specialiștilor, partea grea în păstrarea secretelor nu este că trebuie să le ascundem, ci că trebuie să trăim permant cu ele în gândurile noastre. Majoritatea oamenilor cred că sunt etici și buni, iar atunci când se comportă în contradicție cu acea imagine își ascund greșelile față de ceilalți.
Suntem mai mult decât fericiți să împărtășim cu ceilalți binele din noi, întrucât așa devenim plăcuți. Însă, atunci când ne judecăm secretul ca fiind imoral, acest lucru ne va evoca rușine, de fapt o pedeapsă deosebit de dureroasă pe care ne-o impunem. Secretele îi pot face pe oameni să se simtă izolați, dar și să se izoleze de ceilalți.
Cele mai comune secrete sunt despre minciună, comportament sexual, dorințe și familie. O treime dintre persoanele intervievate au recunoscut că și-au ascuns infidelitatea, o altă treime și-au ascuns fapte care nu le fac cinste (și-au bârfit sau și-au sabotat membrii de familie, prietenii sau colegii), alții au comis chiar fapte mai grave (agresiuni sexuale sau furturi).
Autopedepsirea
Secretele îi fac pe oameni să se simtă vinovați și să creadă că au scăpat pe nedrept de pedeapsă. Drept urmare, ei se autopedepsesc, adesea prin refuzarea lucrurilor plăcute.
În schimb, oamenii aflați în această situație își asumă de bună voie sarcini neplăcute, cum ar fi curățarea intensă a casei sau exercițiile fizice intense. Pe moment se simt eliberați, însă problema este că atât timp cât secretul lor rămâne ascuns, ei vor simți că se chinuiesc degeaba să scape de pedeapsă și că ciclul de autopedepsire nu se va termina niciodată.
Alții sunt obsedați de secretele lor, sunt prinși în gânduri negative repetitive și persistente, dar cel mai grav este că mereu sunt singuri cu ele, fără să aibă curajul să le împărtășească.
Caută compasiune
Cea mai mare dorință a secretoșilor este să se confeseze unei persoane pline de compasiune, care să le înțeleagă greșeala ascunsă și să îi ierte. Totodată, aceștia își doresc ca ascultătorul să le ofere sfaturi și să îi încurajeze să meargă mai departe.
“Este foarte ușor să găsești moduri inutile de a te gândi la ceva pe cont propriu, dar este la fel de ușor să găsești un mod util de a te gândi la asta atunci când ești în conversație cu o altă persoană. Cealaltă persoană are o perspectivă diferită și, de obicei, îți va înțelege vulnerabilitatea.
Dacă își fac curaj să vorbească, secretoșii își aleg cu mare atenție confidenții, căutând persoane în care au mare încredere. Cea mai mare teamă a lor este că persoana aleasă pentru a i se destăinui se va revolta pentru fapta lor și îi va bârfi, ca o modalitate de a-i pedepsi. Astfel, ei își pierd și secretele, și stima de sine...”, afirmă oamenii de știință.
Destăinuirea
Ei ne sfătuiesc să facem o distincție clară între secretele dăunătoare și secretele nevinovate. Dacă este vorba despre un secret care nu rănește pe nimeni, nu trebuie decât să ne amintim că s-a întâmplat în trecut, iar trecutul nu poate fi schimbat. Pur și simplu, îl ignorăm.
Pe de altă parte, oamenii care păstrează secrete majore tind să se gândească în mod constant la ceea ce s-a întâmplat, să își consume energia emoțională și să experimenteze simptome fizice și emoționale negative.
Așadar, dacă am făcut lucruri care nu ne fac cinste, cum sunt infidelitatea, furtul sau trișatul în carieră sau la examene, specialiștii ne îndeamnă să ne destăinuim în fața unei persoane de încredere, cum ar fi un terapeut sau un preot, aceștia fiind, la rândul lor, obligați să păstreze secretul profesional. Dacă nici în profesioniști nu avem încredere, ne putem ușura conștiința scriind într-un jurnal.
Altfel, păstrarea unui secret grav favorizează creșterea hormonilor de stres, care influențează nivelul tensiunii arteriale, inhibă somnul și crește riscul de anxietate. În plus, studiul a arătat că persoanele care păstrează secrete majore prezintă mai multe riscuri să consume substanțe interzise și să sufere de dureri cronice.
Toate aceste efecte dăunătoare sunt cauzate de stresul resimțit în momentul în care te gândești la informațiile pe care nu le poți dezvălui, dar nici nu le poți uita sau ignora. (L.P.) (Sursa foto: pixabay.com)
