Motto: “Fă-te, suflete, copil / Și strecoară-te tiptil / Prin porumb cu moț și ciucuri, / Ca să poți să te mai bucuri.” (Tudor Arghezi)
Cât de mult ne bucură fericirea lor, cât de tare ne doare suferința lor! Cât de greu ne este să-i lăsăm să zboare, cât de fericiți suntem când reușesc! Ce amalgam de senzații, ce amestec de sentimente! Totuși, există un numitor comun în toate aceste contraste, iubirea față de ei, copiii noștri.
Îi iubim, total și dezinteresat. Îi ocrotim, uneori cu puțin exces de zel, îi învățăm ceea ce noi am fost învățați și ceea ce am învățat pe pielea noastră de-a lungul vieții. Ne supărăm când nu ascultă sfaturile noastre, dorind, și ei, la rândul lor, să învețe din greșeli pe care noi le-am făcut deja. E bine, e rău? Răspunsul probabil e undeva la mijloc. Să-i lăsăm să greșească, să ne impunem părerile și experiența? Greu de ales, greu și, uneori, dureros.
Nicio iubire nu seamănă, nicio iubire nu e ca cea față de copiii noștri. E o iubire plină, completă, instinctuală și care ne completează. Copilul, această zămislire explicată medical atât de clar și totuși cu atingere divină, ne schimbă. Pe noi, în interior și exterior, viețile noastre, gânduri, priorități, totul primește o nouă dimensiune, un nou scop. Ei bine, când trăiești zeci de ani cu copilul în suflet, în minte și în tot ceea ce ești, faci și gândești, ți-e greu să îl lași să plece. Totuși, o facem. Pentru că acesta e cursul firesc, natural și corect pentru ei. Da, mereu vom avea câte o aripă ocrotitoare întinsă pentru ei. Mereu noi le vom oferi un “acasă”.
La mulți ani, dragi copii, mici și mari, dragi adulți cu o fărâmă de copil în suflete!
Haideți să ne bucurăm prin ei, alături de ei, de fiecare moment, să ne permitem să mai copilărim câteodată, câte un pic.
Fără intenția de a arunca nici măcar o umbră asupra acestei frumoase sărbători, să nu uităm că noi, părinții, bunicii, adulții în general, avem datoria de a-i educa. Tot ceea ce se întâmplă în ziua de azi cu copiii, în general, e un semnal de alarmă care nu trebuie ignorat și, în niciun caz, tolerat.
Există probleme serioase între copii, diferențe făcute de cifra din conturi și poziția socială a părinților, de îngâmfare, răutate, lacune mari în educație și lipsa totală a bunului simț. Există nu doar riscul sărăciei, ci există sărăcie, există excluziune socială, analfabetism, batjocură și rea intenție.
Nu avem dreptul să o uităm pe micuța Raisa, un suflet nevinovat care a părăsit această lume într-un mod crud și nedrept, mult prea devreme pentru că a cerut o bucată de pâine. PÂINE! Nu jucării, nu bani, nu favoruri, nu atenție, ci PÂINE!
Doamne, ajută-ne să înțelegem că suntem, fiecare în parte, și toți laolaltă vinovați și responsabili de ceea ce se întâmplă cu copiii noștri și între copiii noștri.
Dă-ne, Doamne, înțelepciune să redresăm sufletele copiilor pierduți în lupta stupidă de identitate de gen, de averi, de faimă, de tehnologie și inteligența artificială și să-i ajutăm să devină OAMENI.
Antonela Dumitrache
