“Lumea se pregătește intens pentru o criză a apei, cea mai importantă resursă pentru traiul uman. Semnele, atât la nivel continental, cât și global, arată că sunt probleme cu apa, ele sunt tot mai acute”.
Un raport publicat de Agenția Europeană de Mediu (AEM) ne informează că “doar 40% din totalul lacurilor, râurilor, estuarelor și apelor din Uniunea Europeană se află într-o stare ecologică foarte bună.” Pe de altă parte, un raport dat publicității în primăvară de către Organizația Națiunilor Unite (ONU), anunță căm până în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă.”
În privința României, între veștile mai puțin bune, se află și una bună, “țara noastră stă foarte bine din acest punct de vedere. În schimb, apele de suprafață din Peninsula Scandinavă, Estonia, Slovacia, România se află într-o mai bună stare ecologică decât cele din regiunile din Europa Central-Vestică (în special în Germania, Belgia, Olanda), unde densitatea populației și agricultura intensivă sunt vinovate de o calitate mediocră a apei, informează același studiu. În cele mai multe dintre statele membre UE, mercurul (prezent în trecut în termometre, baterii și vopsele) și cadmiul (prezent în îngrășăminte fosfaitate și producția metalurgică) se fac vinovate de cele mai frecvent întâlnite cazuri de poluare chimică.”
Calculele Organizației Națiunilor Unite arată că până în anul 2020, consumul de apă a crescut cu 40%, iar până în 2025, doi din trei oameni vor trăi în condiții de “stres” din cauza lipsei de apă. Africa, Orientul Mijlociu și mai ales Sudul Asiei vor fi cele mai afectate. România nu face parte dintre zonele cu un posibil deficit al resurselor de apă, în următorii 30 de ani. Nu vor fi probleme dacă vom avea mare grijă de ea, de această resursă atât de importantă pentru viață. Mai exact spus, apa înseamnă viață, fără ea, planeta Pământ, sau albastră cum i se mai spune, va deveni un deșert precum Sahara sau Marte, planeta roșie, fără viață. România se numără printre zonele de pe glob care au din belșug (deocamdată) apă destul de curată. Însă românii, prea mulți dintre ei, o poluează cu gunoaie, mai ales cu recipienții din plastic, contribuind cu nepăsarea lor, cu inconștiența care dovedesc lipsa de educație, de civilizație, de respect pentru natură-păduri, care sunt distruse la fel ca și apele, bogăție oferită de Dumnezeu de care la prea mulți cetățeni nu le pasă cum va trăi generația viitoare. Comisarul european pentru Mediu, Karmenn Vella, ne atrage atenția că mai sunt multe de făcut pentru remedierea stricăciunilor aduse naturii: “Grație punerii în aplicare a legislației europene în privința apei în statele membre, calitatea apei dulci din Europa se ameliorează progresiv, dar rămân multe lucruri de făcut înnoite ca toate lacurile, râurile, apele costiere și apele subterane să ajungă să aibă o stare bună. Lupta împotriva poluării provocate de agricultură, industrie și persoane private necesită eforturi comune din partea tuturor beneficiarilor apei din întreaga Europă.
Izvoarele subterane se află, totuși, global într-o stare mai bună – trei sferturi dintre ele au o “stare chimică bună”, potrivit AEM (Agenția Europeană de Mediu). Însă anumite situri continuă să fie contaminate cu nitrații proveniți din canalele agricole (intruziuni saline) și de “infiltrarea unor produse periculoase.” Audrey Azoulay, director general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), apreciază “că trebuie acționat urgent: Dacă nu facem nimic, până în 2050, circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă.” Pentru a gestiona cerința din ce în ce mai mare de apă, raportul ONU recomandă să nu acționăm împotriva naturii, ci în favoarea ei, în vederea folosirii ei eficiente.
“Începând cu anul 1990, aproximativ 64-71% din suprafața zonelor umede ale lumii au fost distruse prin activitățile umane. Circa 80% din apa reziduală industrială și menajeră (orașe) este deversată în mediul înconjurător fără a fi tratată, fiind un factor de denigrare a calității apei la nivel global, cu efect mare asupra sănătății și a ecosistemului. La nivel mondial, 3,6 miliarde de persoane trăiesc în zone cu risc de acces limitat la apă, timp de cel puțin o lună pe an, trei sferturi din acestea aflându-se în Asia. Până în anul 2050, numărul acestor persoane va ajunge la 4,8-5,7 miliarde. De asemenea, aproximativ 30% din populația globului locuiește în zone de inundații, iar 1,8 miliarde sunt afectate de degradarea solului, de deșerturi și de secetă.” Un raport al Băncii Mondiale ne avertizează “că încălzirea climatică va agrava dramatic sărăcia pe glob, recoltele agricole vor fi afectate, crescând insecuritatea alimentară a multor miliarde de oameni. În ultimii ani, aproximativ 70 de râuri importante de pe glob au secat din cauza sistemelor de irigații și a consumului excesiv de apă. Vestea proastă e că ghețarii din Himalaya, Tibet și Groenlanda vor dispărea până în 2100, dacă nu se vor lua măsuri de protejare a mediului. Pentru a obține o tonă de oțel se consumă 20 de metri cubi de apă, iar un kilogram de orez pentru a putea fi produs are nevoie de 5.000 kilograme de apă, un hamburger – 250 de litri, un pahar de suc de portocale de 80 de litri.” Conform unor date ale ONU, “la începutul deceniului, 1,1 miliarde de oameni trăiau în condiții precare de igienă din cauza lipsei de apă, iar numărul lor crește dramatic. Potrivit BBC, Cape Town va fi primul oraș din lume care va rămâne fără apă.”
În concluzie, situația lipsei de apă este mai dramatică, mai gravă decât ne închipuim dacă nu se vor lua măsuri severe și eficace pentru protejarea mediului în care trăim, la nivel global.
(Selecție din rapoartele AEM, ONU, UNESCO, Banca Mondială)
Ioan Husar