Avram Iancu a pus o piatră de temelie a statului modern numit România, (...) a fost un fenomen al acestui popor, cum știți cu toții, pentru că la 24 de ani a devenit unul din conducătorii Revoluției Române de la 1848 și strategul militar al Revoluției din Transilvania, iar la 25 de ani era Craiul Munților, era legendă. Un om de 25 de ani care a ajuns în mințile tuturor, în sufletele tuturor, reușind să se impună și să primească titlul de Crai al Munților ( ). În spatele lui avea o lume pe care o cunoștea foarte bine, o lume care venea din iluminism din învățătura Școlii Ardelene. Învățase la școală că istoria românilor începe odată cu fondarea Romei, după obsesia transilvănenilor legată de originea noastră romană, se înfruptase - mai ales la Cluj, unde știți că a devenit avocat și unde învățase în ungurește și în latinește - și din ideile lui Johann Gottfried Herder, învățase ce înseamnă sufletul popoarelor. A scris, împreună cu încă vreo șapte intelectuali români tineri, revista de mână Zorile de la Liceul Academic sau Liceul Regesc din Cluj, în semi-secret. Revista Zorile în limba română, revistă de mână, care a circulat. A primit titlul de avocat, nu i s-a permis să profeseze, pentru că provenea dintr-o familie de iobagi. A intrat la Tabla Regească, a aflat ideile revoluției, a fost alături de tinerii maghiari până în punctul când a venit UNIO, adică Uniunea forțată a Transilvaniei cu Ungaria, fără ca românii să fie întrebați. Acesta a fost punctul declanșator al Revoluției Române propriu-zise.
Avram Iancu a avut un renume extraordinar în mijlocul țăranilor încă din timpul vieții, cum n-au avut nici episcopul Șaguna, nici episcopul Lemeni, nici conducătorii bătrâni ai revoluției, care erau ideologi, ca Simion Bărnuțiu, viitor profesor al Universității din Iași, chemat de Alexandru Cuza să predea acolo, a fost și decan, a fost invitat să fie rector.
Avram Iancu a fost omul forței și care a înțeles că venise momentul dreptului forței. La sfârșitul vieții și-a dat seama că, totuși, forța dreptului va domina lumea și a cerut cu limbă de moarte ca românii să facă din averea lui o facultate de drepturi, pentru că dreptul era de partea lui și a poporului român. Și a înțeles asta înainte ca președintele Wilson să decreteze dreptul popoarelor la autodeterminare. Avram Iancu a fost un om între oameni, un om între popoare, le-a cunoscut, celor apropiate le-a vorbit limba și a cunoscut și cea mai importantă limbă de comunicare de până atunci, limba latină. Deci a fost un intelectual care și-a ars energia vieții până la 25 de ani. După 25 de ani rămâne simbolul și doina Pe Dealul Feleacului/ Trec carele Iancului. ( )
IOAN-AUREL POP, președintele Academiei Române
N.red. Textul este un fragment din alocuțiunea rostită de acad. Ioan-Aurel Pop, în cadrul Sesiunii științifice “Bicentenarul nașterii lui Avram Iancu - Eroul, contemporanii, epoca”, desfășurată marți, 28 mai, în organizarea Secției de științe istorice și arheologie a Academiei Române.
Discursul poate fi ascultat pe: https://www.activenews.ro/stiri/Sesiunea-stiintifica-%E2%80%9EBicentena rul-nasterii-lui-Avram-Iancu-%E2%80%93-Eroul-contemporanii-epoca-.-Alocutiunea-lui -Ioan-Aurel-Pop-VIDEO-189612
