Chiar și în secolul 21, treburile casnice au rămas aproape exclusiv pe umerii femeilor...

Distribuie pe:

Un studiu al Institutului de Studii Demografice din Barcelona, realizat în luna martie 2024, pe 74.630 de persoane din 15 țări europene, citat de adevarul.ro, arată că femeile petrec mult mai mult timp decât bărbații cu treburile casnice. Uneori, chiar și femeile care au o carieră de succes și câștigă mai mult decât soții lor se ocupă de gătit și curățenie, acest lucru datorându-se dorinței de armonie în familie (în cazul femeilor) și a lipsei de pricepere în gestionarea gospodăriei (în cazul bărbaților).

Responsabilitate subînțeleasă

Potrivit studiului, în Italia, Grecia și România, sarcinile casnice și de îngrijire a copiilor sunt considerate exclusiv responsabilitatea femeilor, tradiție subînțeleasă și acceptată de societate. De exemplu, o mamă din Grecia petrece în medie 4,7 ore pe zi gătind, făcând curățenie, spălând, plimbând câinele, dar și pentru a aranja programul membrilor familiei ca și cum ar fi o secretară permanentă a casei. În schimb, un tată grec va petrece în medie mai puțin de o oră pe zi pentru treburile casnice.

Aceeași situație se înregistrează și în Italia și România, un studiu al centrului Filia arătând că 96% dintre românce pregătesc mâncarea, spală vasele sau hainele. Tot ele fac curat (95%), calcă hainele (94%), se ocupă de cumpă-rături pentru gospodărie (85%) sau plătesc facturi (84%).

Reminiscență tradițională

“Există încă o distribuire tradițională a rolurilor de gen, care le împovărează suplimentar pe femei și insuficient pe bărbați. Această situație este o reminiscență a distribuirii treburilor în mod tradițional, atunci când femeia nu avea o activitate profesională, astfel că misiunea ei cea mai importantă erau creșterea copiilor și treburile casei.

Situația s-a perpetuat, pentru că lucrurile s-au întâmplat gradual. Femeile au început să aibă activități profesionale începând cu meserii mai lejere, cu perioadă de timp mai redusă, pe când, în prezent, ele lucrează mult mai mult și ca ore, și ca volum de muncă, însă responsabilitățile casnice au rămas pe loc, aproape exclusiv în sarcina femeilor, pentru că... au intrat în obișnuință”, explică psihologii.

Femeile se simt neapreciate

Pentru că toate treburile casei rămân pe umerii femeilor, se creează repercusiuni din punct de vedere psihologic, iar în timp erodează relațiile între membrii familiei. Femeile simt frustrare, supărare, disconfort sau resentimente, pentru că sunt suprasolicitate și nu primesc suficient sprijin din partea partenerului sau a celorlalți membri ai familiei. Ele se mai simt nedreptățite și chiar folosite, ceea deteriorează comunicarea în cuplu.

Totodată, ele se vor simți neapreciate, obosite și copleșite de activitățile casnice, ceea ce le determină să fie nemulțumite de relația lor de cuplu sau de familie, în general. Timpul lung dedicat treburilor casnice reduce activitățile plăcute, de la momentele de relaxare la momentele de îngrijire personală, iar acest lucru se reflectă în calitatea redusă a vieții femeilor.

Model greșit pentru copii

Din păcate, chiar aceste femei oferă un model greșit copiilor lor și transmit această tradiție mai departe. Copiii care cresc într-un mediu în care ambii părinți contribuie la treburile casnice în mod aproximativ egal și chiar ei sunt implicați în treburile casnice au mai multe șanse să învețe modele sănătoase de relație, bazate pe respect reciproc și colaborare. În plus, ei învață abilități de responsabilitate și de autonomie.

În schimb, protejarea copiilor și neimplicarea lor în nicio responsabilitate îi învață pe aceștia doar să primească, să ceară, fără să ofere nimic în schimb, ducând cu ei aceste pretenții și în viața de adult și, desigur, și în propria familie.

Reguli stabilite la începutul relației

Totuși, pentru a evita perpetuarea stereotipurilor și a rolurilor de gen tradiționale, psihologii recomandă stabilirea unor reguli încă de la începutul relației. Chiar și așa, este foarte dificil ca relația să fie stabilită la început pe niște criterii și la un moment dat acestea să se schimbe, pentru că vor apărea suspiciuni și rezistențe.

Dacă de la început se pun aceste pretenții, limite, sau distribuirea responsabilității și implicării în viața de familie, acestea trebuie să rămână așa cum s-a convenit de ambii parteneri.

De obicei, la începutul relației, femeile fac eforturi, crezând că oferind mai mult vor fi mai plăcute, mai dorite. Însă astfel ele riscă să fie obligate la această disponibilitate pentru tot restul vieții.

Prin urmare, cel mai bine ar fi ca negocierea între parteneri să aibă loc la începutul relației de cuplu. Să stabilească împreună ce ar fi dispus fiecare să facă din treburile casnice, însă neapărat într-un mod aproximativ echitabil. (L.P.) (Sursa foto: freepik.com)

Lucreția Pop

Lasă un comentariu