ICLĂNZEL, județul Mureș, e satul care nu și-a amintit că în zi de 11 mai 2024 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea POETULUI AUREL GURGHIANU, născut în acest loc pe care l-a purtat întreaga viață în Suflet și Cuvânt. Îmi imaginam, la Iclănzel, un afiș cât zarea, sub freamătul ramurilor care să reverbereze numele celui care s-a apropiat atât de limpede și răscolitor de taina Poeziei prin “Drumuri”, “Zile care cântă”, “Liniștea creației”, “Poarta cu săgeți”, “Temperatura cuvintelor” “Orele și umbra”, “Diagnosticul străzii” ș.a.m.d., închegându-și, aproape trei decenii, temeiul crezului literar la prestigioasa revistă a Clujului, Steaua. Câtă lumină, așadar, își poate așeza Iclănzelul în lada de zestre și câte rosturi și înțelesuri își poate lua, pilduitor, dintr-o mare biografie culturală!
Numai că la Iclănzel uitarea a dat năvală. Satul și-a uitat FIUL. Când mai importantă e clipa și atât de adulat efemerul, când ziua se macină în orgolii și nimicuri, ce nevoie mai e de veșnicie?
Prof. Dr. Valentin Marica
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
PLOAIE DE MAI
Ploile lunii mai
umblă prin sufletul meu, voce necunoscută,
rostind silabe în limba celor necunoscuți
ca pietrele varului.
Mă dor picioarele și totuși alerg prin sunete magice,
mă dor brațele și totuși îngenunchez și cuprind
un lemn vechi pe care e scrisă
învierea morților din satul umil.
Mă doare sufletul de multa lumină
de-aceea mă închin obscurelor drumuri
pe care-am venit prin ploaia de mai
cărăuș sau poate păstor de la munții
Gurghiului.
Aurel Gurghianu
