Expoziția Gepidae - Secția de Arheologie a Muzeului Județean Mureș din Cetatea Târgu Mureș
Numeroase vestigii din epoca migrațiilor timpurii, descoperite pe Valea Mureșului Superior și provenind din secolele IV-VII, pot fi admirate până la sfârșitul lunii iunie în Expoziția Gepidae, amenajată la Secția de Arheologie a Muzeului Județean Mureș din Cetatea Târgu Mureș.
Potrivit muzeografilor, în cadrul Gepidae, ponderea exponatelor provine din situl de la Ernei, județul Mureș, acolo unde s-au făcut ample cercetări în anul 2015, cu ocazia săpăturilor arheologice preventive, fiind descoperite 70 de morminte, pe traseul centurii de ocolire pe varianta Est a municipiului Târgu Mureș.
Între obiectele descoperite în cele 70 de morminte s-au regăsit și trei fibule, una fiind de tip cicadă, originile acestor fibule de tip cicadă și ale motivului cicadei nefiind clarificate în lumea arheologică internațională.
“Acest număr redus este cu siguranță legat de amploarea fenomenului de redeschidere a mormintelor. Mormântul 22 conținea o fibulă de tip cicadă, în timp ce o pereche de fibule digitate a fost găsită în singurul mormânt nederanjat, numărul 43. Singura fibulă de tip cicadă a fost recuperată din mormântul 22. Deși nu a fost posibilă o determinare antropologică a sexului, mărgelele descoperite împreună cu fibula indică un mormânt feminin. Din cauza poziției sale secundare, nu este posibilă determinarea modului în care a fost purtată și nici dacă a fost folosită în pereche sau singură. Originile fibulelor de tip cicadă și ale motivului cicadei în general sunt încă neclare. Bijuteriile care imitau cicada au fost un obiect vestimentar popular în epoca hunică și în perioada imediat următoare. Descoperirile funerare arată că astfel de obiecte erau purtate pe haine, în principal de femei și fete, fie singure, fie în perechi”, se arată în catalogul expoziției Gepidae, în care este încorporat studiul “Valea Mureșului în epoca migrațiilor timpurii”.
Potrivit studiilor publicate în acest catalog, susținut financiar de Programul Magyar Géniusz 2022 și Fondul Cultural Național al Ungariei, cea mai răspândită formă din această perioadă este fibula de tipul “cu trei aripi”, care seamănă cu o petală de floare și se regăsește în regiunea Mării Negre, precum și în Europa de Est, dar piesa de la Ernei se pare că este un exemplar unic.
“Exemplarul din argint aurit descoperit în mormântul 22 de la Ernei aparține grupului de fibule «tripartite» sau «cu trei aripi» din secolul al V-lea. Distribuția lor geografică acoperă o arie largă, făcându-și apariția cel mai frecvent în regiunea centrală a Dunării și în Crimeea și mai rar în regiunea Mării Baltice și în Europa de Est. În afara exemplarului de la Ernei, din Transilvania se cunosc trei fibule de tip cicadă, la Alba Iulia, Dumbrăvioara și Florești-Polus Center. Fibula de tip cicadă de la Ernei este probabil o piesă timpurie a tipului cu «trei aripi» și poate fi considerată un exemplar unic al grupului”, au apreciat autorii studiului.
Cât despre fibulele digitate din mormântul 43, acestea erau situate pe umărul drept al scheletului și lângă clavicula stângă, sugerând că erau folosite pentru fixarea unei haine pe umeri.
“Caracteristicile principale ale celor două fibule aurite, turnate din argint sunt placa semicirculară cu trei butoni, decorată cu o pereche de benzi spiralate; arcul lat și articulat; placa de picior decorată cu romburi concentrice și capătul reprezentând un cap de animal stilizat. Cea mai bună paralelă pentru perechea de fibule digitate de la Ernei a fost descoperită în Crimeea, la Chersonesus, și ambele se numără printre cele mai timpurii exemplare de fibule digitate decorate prin tehnica «Kerbschnitt» (cu motive incizate). Datorită gradului ridicat de asemănare, este probabil ca acestea să fi fost produse în aceeași zonă geografică (nu poate fi exclusă ideea ca ele să fi provenit din același atelier sau din mâinile aceluiași meșter orfevru), probabil în regiunea Dunării Mijlocii și au reprezentat o sursă de inspirație la crearea unor fibule mai simple și de calitate inferioară, dar cu trăsături morfologice similare”, susțin autorii catalogului.
Între piesele de rezistență din expoziția Gepidae mai regăsim două fusaiole diferite, descoperite în mormintele 23 și 43 de la Ernei. Aceste piese se plasau în partea inferioară a fusului, cu scopul de a-i asigura o rotație regulată.
Arheologii au stabilit că fusaiola din mormântul 23 este de tip biconic, asimetric, în timp ce a doua este discoidală.
Pe teritoriul României aceste piese sunt destul de rare, fiind descoperite fusaiole antice la Oncești - Maramureș, Pietroasele - Buzău, Hârșova, Agârbiciu - Sibiu, cele mai numeroase, 25 la număr, fiind descoperite la Cucuteni.
În expoziția Gepidae mai regăsim mărgele (descoperite în mormintele 45 și 10 de la Ernei), un piaptăn din mormântul 1 de la Ernei, o serie de schelete descoperite în această necropolă și numeroase obiecte de podoabă, brățări, catarame, cercei.
Arheologii spun că în situl de la Ernei-Köleskert au fost descoperite urmele mai multor locuiri, databile în diverse perioade cronologice, cele mai numeroase și semnificative descoperiri provenind din perioada migrațiilor.
Potrivit istoricilor, Epoca migrațiilor în Bazinul Carpatic se referă, în general, la intervalul de timp de după expansiunea hunilor în Europa de Est, la sfârșitul secolului al IV-lea după Hristos, care a generat valuri de migrație în masă, în principal către teritoriul Imperiului Roman târziu. Ei cred că termenul “epoca migrațiilor” este unul artificial, fiind folosit pentru a se marca diferența dintre anumite secvențe cronologice, fiind folosit cu semnificații cronologice diferite în contexte diferite.
Din catalogul Expoziției Gepidae de la Târgu Mureș mai aflăm că după abandonarea provinciei romane Dacia, la începutul anilor 270, în Transilvania a apărut o nouă cultură arheologică, prezentată de asemenea în expoziția Muzeului Județean Mureș.
Astfel, pot fi admirate obiecte provenind din siturile arheologice asociate așa-numitei culturi Sântana de Mureș - Cerneahov, din cimitirul eponim de la Sântana de Mureș, necropola parțial excavată de la Târgu Mureș, Ernei-Carieră, iar după secolul al V-lea, cimitirul de la Ernei, cel mai mare din Transilvania din această perioadă, mormintele de la Sângeorgiu de Mureș.
Din partea târzie a epocii gepidice, adică în primele două treimi ale secolului al VI-lea, în zonă au fost identificate așezări la Morești, Iernut, Cipău și cimitire la Morești, Cipău și Lechința de Mureș.
“Cimitire care atestă o anumită continuitate în regiune între cultura materială din perioada gepidică și cea avară timpurie au fost descoperite la Band și Târgu Mureș. În același timp, acestea includ și câteva elemente noi, apărute după cucerirea avară a Bazinului Carpatic, la sfârșitul secolului al VI-lea - prima jumătate a secolului al VII-lea”, mai menționează autorii catalogului. (Agerpres)
