* Oricât de greu ar putea fi de crezut, locul de origine al lalelelor se află... în munții Himalaya.
* Lalelele fac parte din aceeași familie de plante din care fac parte și crinii, iar una dintre rudele lor este... ceapa.
* Turcii au fost primii care au adus lalelele din Himalaya și au început să le cultive ca plante ornamentale. Lucru care s-a petrecut în urmă cu aproximativ 1.000 ani.
* Lalelele sunt cele care se fac “vinovate” de prima mare criză economică europeană: aduse în Olanda de către Carolus Clusius, lalelele s-au adaptat atât de bine la clima de aici și au fost atât de îndrăgite, încât, în scurt timp, au început să fie cultivate pe tot cuprinsul țării. Și astfel, în anul 1635, avea să se declanșeze “nebunia lalelelor” - o perioadă în care nu numai că prețurile unor tipuri de lalele ajunseseră astronomice, dar oamenii le și cumpărau la aceste prețuri, crezând că fac o afacere bună.
* “Laleaua neagră” este de fapt de culoare roșie. Roșu închis, e drept (iar numele după care este cunoscută este “regina nopții”).
* Lalelele sunt comestibile: în funcție de soi, gustul petalelor variază de la un gust asemănător gustului de fasole, la gustul salatei. Motiv pentru care, în timpul crizei alimentare din cel de-Al Doilea Război Mondial, lalelele au constituit o sursă de hrană pentru mulți olandezi. Astăzi, lalelele sunt folosite la aperitive și în unele salate. Și, pentru cei interesați: există chiar și un vin din lalele.
