Jensen Huang, fondatorul și CEO-ul companiei producătoare de cipuri Nvidia, cu o avere netă estimată la 80 miliarde de dolari, le-a spus studenților de la Stanford în cadrul unei conferințe transmise pe site-ul propriu și citate de g4media.ro: “Măreția vine din caracter, iar caracterul nu se formează din oameni deștepți. Caracterul se formează din oameni care au suferit. Vă doresc doze ample de durere și suferință”!
Pentru a câștiga, trebuie să știm să pierdem
În condițiile în care știm că suferința are capacitatea de a ne tulbura echilibrul până la ireversibilitate, că poate acționa ca un declanșator al afecțiunilor provocate de stres, de la crize cardiace, la accidente vasculare cerebrale, cancer sau tulburări mintale, cine și-ar încuraja la durere și suferință copiii?!
Totuși, sfatul fondatorului Nvidia către tinerii de la Stanford are sens. Chiar cercetătorii în neuroștiință de la Universitatea Stanford au explicat modul în care creierul procesează suferința în varianta câștigătoare.
“În anumite condiții, suferința formează caractere și aduce măreție. Ne dorim copii puternici și cu toate acestea îi învățăm dinamica pozitivismului cu orice preț, care, atunci când realitatea îl contrazice, devine un pașaport spre eșec și dezamăgire.
Ne dorim copii luptători și, totuși, le dăm argumentul traumei, care justifică orice, astfel încât abandonul în fața suferinței pare fezabil sub sloganul: atât s-a putut, pentru că mama și Universul sunt de vină.
Lupta, suferința și câștigul merg mână în mână. Pentru a câștiga este în primul rând important să învățăm să pierdem. Este un exercițiu care poate fi cultivat pas cu pas. Rezistența la suferință se poate crește, așa cum exercițiile fizice întăresc un mușchi.
În arsenalul de viață al unui copil, principiul cultivării rezistenței la suferință este mai valoros decât pozitivismul fără fundament sau cum să găsim trauma pe care toți o avem și care explică tot.
Rezistența la suferință este superputerea legendarului luptător pe care am vrea să îl modelăm, pentru că el este cel care atunci când soarta îi șoptește: nu vei rezista furtunii îi poate șopti înapoi: eu sunt furtuna”, explică oamenii de știință.
Legea autoprofeției împlinite
Pe de altă parte, literatura de specialitate relatează cazuri semnificative de persoane care au trecut prin condiții dificile, de la traume, la condiții socio-economice precare și pierderi, și care au avut capacitatea de a-și restabili echilibrul. Nu și-au pierdut mințile, ci, dimpotrivă, mințile lor au ieșit din suferință și durere mai puternice, triumfătoare.
Felul în care se diferențiază suferința perdantă de cea câștigătoare ține, atât de ce lasă în urmă după ce este consumată, cât și de modul în care este primită. Mintea care este pregătită să intre în furtună având convingerea că se va întări, de obicei se întărește. Mintea care așteaptă să se prăbușească sub o pală de vânt, de obicei se pierde. În ambele cazuri, funcționează legea autoprofeției împlinite.
Andrew Huberman, profesor de neurobiologie la Universitatea Stanford, afirmă că există o structură a creierului numită cortexul cingular anterior. Mai multe studii arată că atunci când o persoană face ceva ce nu dorește să facă (de exemplu rezolvă încă un exercițiu la matematică sau se abține de la prăjitura preferată), această structură a creierului se mărește.
Cu alte cuvinte, de câte ori ne împingem voința peste cât pare că ne este limita, sediul voinței din creierul nostru se întărește, se extinde. Când abandonăm efortul, sediul voinței din creier se micșorează.
Prin urmare, neuroștiința susține credința că fricțiunea, dificultatea, durerea și suferința ne cresc capacitatea de a face față provocărilor.
Lucreția Pop
(Sursa foto: nvidia.com)
