“La ce bun poeții în vremuri de restriște spirituală?”… se întreba retoric Friedrich Holderlin. Și parafrazând, readucem și noi interogația, parcă mereu actuală… La ce bun, oare, încă o revistă în vremuri potrivnice?!..
Când revistele dispar în convulsiile globalizării și ale informației digitale “instant”, să aduci fizic în lume, o nouă revistă, mai are vreo rațiune?… Totuși, se spune că întrebările poartă, ele însele, răspunsurile potrivite, dacă nu cumva, chiar ele sunt răspunsurile așteptate… Doar navigăm pe o corabie a interogațiilor… modulate în varii intonații…
“Meridiane culturale”… spații… epoci… culturi… întotdeauna cineva așteaptă… Și chiar dacă revista s-a născut pentru o singură persoană, apariția ei a ieșit deja din zona absurdului.
Ursitoarele… ce-i vor spune?… Ce i-au spus? Dar dacă nașterea ei a adus clipa bucuriei în casa numită limba română, nu e clipa, ciob de eternitate?… Și când râul destinului său a început să curgă, călătoria ei în lume nu e drumul inițiatic spre orizonturi de așteptare?
Întotdeauna visăm să evadăm din dimensiunea realului… Ficțiune… inefabil… fantastic… mister… Misterul ca filosofie… miracolul… cunoașterea mistică… “Omul nu poate trăi fără mit” – spunea Lucian Blaga… Mitul… legenda… metafizica… toate în buchetul hermeneuticii.
Cât suntem homo sapiens și cât homo ludens, pe scara sobrietății?… Dar dacă artele sunt regine în universul jocului, la fel sobrietatea poate fi o marcă… poate e o marcă… e “imperio ludum”.
Oricum, în ludica ordonare a universului revistei, a cuprinsului și “necuprinsului”, rubricile s-au așezat sub conveniența muzelor.
Și corespondențele ne-au dat astfel o variantă de sumar, dar cu pulsația prezentului, cu stratificări axiologice, cu simboluri și cuvinte reconfigurate semantic… interesând deopotrivă, atât omul hiperspecializat, cât și cel doar “brumat” cu informații vagi, culese în trecere. `
Nu renunțăm la o ștachetă înaltă a ofertei culturale, aducând, concomitent, și cheile pentru mindset… Pentru a învinge gravitația, industria spațială a conceput rachetele “în trepte”. Tot astfel, pentru a învinge “inerția”, revista noastră are la rându-i, compartimentul academic, constituind ponderea substanței revistei, urmat de Artemiss, suplimentul cultural-artistic și de atitudine, dar integrat în corpul revistei mari și, în final, atelierul de creație Arcadia, deschis la dialogul cu aspirantul spre avizare, aflat în căutarea vocii personale, a propriului stil.
Politica editorială a revistei e sugerată atât de titlul ei, din start, programatic, într-o eră a globalizarii, cât și de subtitlul – arte, științe, spiritualitate – marcând o arie tematică generoasă. Pentru o revistă situată sub spectrul libertății de gândire și de creație, criteriul de selecție a materialelor publicabile îl reprezintă, dincolo de calitatea redactării manuscrisului, promovarea adevărului, a valorilor etice și estetice, în creațiile propuse de colaboratori.
Fără prejudecăți și fără complexe, fiecare colaborator al revistei e considerat un virtual contributor la plusvaloarea spiritualității spațiului cultural îmbrățișat de revista “Meridiane culturale”. Pe o logică simplă, într-o paradigmă dinamică definind o lume multipolară, nu excludem un univers cultural cu o infinitate de constelații.
Prof. dr. CONSTANTIN NICUȘAN, director fondator și coordonator