Motto: “Prima gură din paharul științei te va transforma în ateu, dar la fundul paharului te așteaptă Dumnezeu”.
Werner Haisenberg (1901-1976), fizician german, laureal Nobel
* “Vine primăvara. Însă pleacă repede, moare. dacă am spune cuiva, care pentru prima dată în viața sa a văzut primăvara, că aceasta va veni iarăși, ne-ar crede? Cu siguranță, nu! Același lucru s-ar întâmpla în cazul tuturor anotimpurilor. Pentru fiecare anotimp ar spune: a trecut, a murit. Însă nu este așa. Fiecare anotimp vine din nou, înviază. Exact la fel se întâmplă și cu cei morți, într-o anumită zi. Și aceștia vor învia, cum înviază anotimpurile. Cum? Dumnezeu știe!
Tertulian (150-220), scriitor creștin timpuriu, primul scriitor patristic care a publicat în limba latină, motiv pentru care a fost numit “părintele creștinătății apusene” și “fondatorul teologiei vestice”. El este primul autor care a folosit cuvântul Trinitas ca echivalent pentru Sfânta Treime. S-a născut într-o familie de păgâni și s-a creștinat la 30 de ani. A studiat scrisul, cititul, aritmetica de timpuriu, apoi un gramaticus îl formează ca gânditor autonom și tânăr intelectual prin aprofundarea marilor poeți și scriitori ai timpului. A fost preocupat de la început de morală, iar rigorismul devine la el o normă de viață. Autor de citate: “Orice om de rând, care L-a aflat pe Dumnezeu, Îl poate arăta prin felul lui de viață, mărturisindu-L în toate”.
***
* “Muzica este legătura directă a omului cu Dumnezeu”.
Inayat Khan (1882-1927), s-a născut într-o familie de musulmani muzicieni celebri. De foarte tânăr, începe o carieră de virtuoz, ca interpret la instrumentele indiene, cântăreț și compozitor, iar pasiunea sa pentru muzică îl va purta în toată țara. A fost profesor de muzică la o Academie Muzicală, considerând tot timpul muzica ca fiind legătura omului cu Dumnezeu. După anul 1910 susține concerte în America și Europa, fiind apreciat unanim, ca mare muzician.
***
* “Dumnezeu, gândului bun, bine-i dăruiește”.
Miron Costin (1633-1691), fost cronicar moldovean, unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura română. În anul 1647 își începe studiile la colegiul iezuit din Bar și le continuă la Camenița, remarcându-se atât prin inteligență, cât și prin noblețea trăsăturilor. Ca și Grigore Ureche, distinsul cărturar cunoaște profund valorile antichității, își însușește pe lângă polonă, rusă, limbile latină și greacă. Iubește istoria, cunoaște retorică și poetică. Pentru activitatea polivalentă i se acordă titlul de Mare Comis. A trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă, atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar. Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română.
Vasile Băncilă (1897-1979), filosof: “Religia și muzica sunt mesagerii absolutului. Nici o operă de cultură n-a putut depăși o simfonie religioasă. Într-un fel, se poate spune că religia e o muzică devenită cult și muzica, o religie fără dogme. Însă nimic nu durează fără dogme. De aceea muzica are nostalgia religiei, chiar când e un cântec modest, dar cu condiția să fie autentic. Căci pârâul din munte are presimțirea oceanului, deși nu l-a văzut niciodată. Iar oceanele sunt sorbul care atrage toate apele din lume. Altfel, ele devin lacuri și mlaștini. În oceanul sensului, se salvează toate cântecele, fiindcă ele au plecat odată de acolo”.
Cu dragoste creștină,
preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
