De la copiii mici care se cațără în copaci la pensionari care se mențin activi, dr. britanic Julie Smith, psiholog clinician și autor al cărții “De ce nu mi-a spus nimeni asta înainte?”, citat de jurnalul.ro, oferă sfaturi pentru a face față mai bine provocărilor de-a lungul vieții, printr-un ghid pentru toate vârstele.
Copilărie
Joaca ușor riscantă dezvoltă rezistența în cazul copiilor mici. Copiii caută experiențe îndrăznețe, cum ar fi cățăratul în copaci sau alergatul pe dealuri, deoarece reușita le oferă un sentiment intens de mândrie, care le dă curaj și încredere în sine.
Fiecare copil este unic, dar toți copiii caută riscul. Învățați despre competențele și personalitatea copilului dumneavoastră și găsiți provocări și senzații tari care se încadrează în raza lor de acțiune. Dacă ideea cățăratului într-un copac este descurajantă, găsiți o altă modalitate de a vă juca cu înălțimile, cum ar fi săritul de pe un buștean, o piatră sau o movilă.
Certurile îi ajută pe copii să dezvolte aspecte sociale, cum ar fi negocierea. Dacă doi copii se ceartă, nu interveniți în niciun mod, cel puțin 17 secunde. De obicei, înainte ca acest timp să se scurgă, copiii au rezolvat singuri problema.
Părinții ar trebui să le dea frâu liber copiilor să exploreze, fără supraveghere constantă. Așa, ei sunt nevoiți să își asume responsabilitatea. Încurajarea copiilor de a fi independenți le crește stima de sine și le reduce nivelul de anxietate.
Adolescență
Învățarea strategiilor de adaptare este dificilă în adolescență, deoarece se întâmplă foarte multe lucruri, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Dar există modalități prin care părintele poate ajuta, de exemplu sugerându-le adolescenților că examenele sunt o măsură a performanței lor, însă nu reprezintă totul.
Ajutați-i pe adolescenți să își gestioneze timpul, dar și mai important este să îi sprijiniți să facă față eșecului perceput de ei. Încurajați ideea că, dacă nu au reușit să facă ceva mai au destul timp pentru a-și atinge scopul. Întrebați-i ce ar fi putut face diferit și ajutați-i să își dea seama că există diverse strategii pentru a depăși eșecurile.
Un factor important în dezvoltarea adolescenților este capacitatea de a-și înțelege emoțiile, de a le exprima și de a le regla. Creierul lor este încă în curs de dezvoltare, așadar simt emoții puternice. Ajutați-i să înțeleagă că este în regulă să fie răniți, dar că răspunsul nu înseamnă să îi provoace celuilalt același grad de durere.
Ajutați-i să pună în cuvinte ceea ce simt și să motiveze de ce s-a întâmplat într-un anume fel. Au nevoie de ajutor pentru a trece de la a crede că este sfârșitul lumii la a fi capabili să gândească altfel despre o situație și să dezvolte un anumit sentiment de încredere în sine.
Tineri adulți
Pe lângă provocările evidente din ultima vreme, cum ar fi pandemia, social media și schimbările climatice, în rândul adulților tineri există un cult al perfecționismului. Tinerii simt că trebuie să obțină o notă maximă, să facă un masterat, să obțină un doctorat, să aibă stagii de practică extraordinare, iar cea mai mare teamă a lor este eșecul.
Pentru a contracara perfecționismul, le recomand să încerce lucruri noi, fără teama de a greși. În fond, acesta este modul în care am evoluat ca oameni și ne-am dezvoltat încrederea în noi înșine.
Izolarea socială este un alt motiv de îngrijorare. Studenții nu mai merg la cursuri, ci doar se informează online. La fel, muncind de la distanță, tinerii adulți din ziua de azi nu au rețele de sprijin directe, față în față.
Acestora li se sugerează să facă voluntariat pentru a-și construi o rețea socială vie. Nu contează dacă este vorba de a ajuta la o bancă de alimente, de a curăța căile navigabile locale sau de a-i învăța pe copii să citească.
În ceea ce privește anxietatea provocată de factorii de mediu, tinerii sunt sfătuiți să ia măsuri personale în privința alegerii a ceea ce vor să mănânce, cum să călătorească sau unde să lucreze, astfel încât să își recâștige sentimentul de autonomie.
Vârsta mijlocie
În această perioadă de maximă responsabilitate, avem tendința de a ne îndrepta spre sentimentele noastre profunde și de multe ori ne simțim copleșiți de probleme. Însă, avem și capacitatea de a conștientiza această stare și de a căuta soluții.
Dacă avem grijă de părinți bolnavi, a fi martor la deteriorarea lor poate fi extrem de dureros și nu ar trebuie să ne forțăm să fim puternici. Trebuie să recunoaștem că suntem triști (pentru că este o situație cu adevărat tristă) și să ne gândim la o redistribuire a responsabilităților în familie sau împărțirea lor cu serviciile sociale.
Dacă cineva se percepe ca o victimă care nu are cum să influențeze schimbarea, acest lucru îi va provoca mult mai multă suferință decât cineva care încearcă să se ajute singur. O dietă sănătoasă, somnul și exercițiile fizice au un impact pozitiv la fel ca sentimentul de autonomie.
Atunci când trecem printr-o suferință, trebuie să avem grijă la așteptările noastre. Adesea, problemele noastre se învârt fie în jurul trăirii unor sentimente pe care nu ni le dorim (stres, durere, neputință), fie în jurul dorinței de a redobândi sentimentele pozitive (în special, libertatea).
De exemplu, dacă munca pe care o prestați este nesatisfăcătoare, rezolvați acest lucru, întrucât riscul de sinucidere la bărbații de vârstă mijlocie este deosebit de ridicat dacă își pierd locul de muncă, iar apoi se simt inapți de muncă din cauza vârstei lor. În acest caz, cu un pix și hârtie, cu un prieten de încredere sau un terapeut, puneți lucrurile la punct. Sunteți încă tineri, dar și maturi în gândire, așa că nu există probleme fără soluții.
Vârsta pensiei
Pentru oricine, pensionarea poate fi descurajantă. În acest caz, este utilă o listă cu ceea ce ne dorim sau, dimpotrivă, cu ceea ce vrem să evităm și să ne facem planuri.
Din punct de vedere fizic, pe lângă o dietă echilibrată și un consum moderat de alcool, trebuie să trecem în revistă medicamentele. În ceea ce privește exercițiile fizice, ar trebui să ignorăm imaginile cu băbuțe de 85 de ani care fac șpagatul. Nu trebuie decât să ne plimbăm și să facem exerciții de păstrare a greutății, pentru a reduce riscul de fracturi.
Dacă vă confruntați cu povara îngrijirii proprii, gândiți-vă dacă aveți rude sau prieteni care v-ar putea ajuta. Interesați-vă oriunde puteți dacă există grupuri de susținere religioasă în comunitatea din care faceți parte sau orice altfel de grupuri de sprijin pentru persoanele vârstnice, vulnerabile.
În plus, la această vârstă, perioadele de doliu devin o regulă, dar durerea este de fiecare dată la fel de intensă. O pierdere este o pierdere și nu avem voie să o minimalizăm. Vorbiți despre oamenii pierduți, amintiți-vă de momentele frumoase, chiar dacă acest lucru vă face să lăcrimați. Pierderea partenerului este deosebit de complexă. Aveți voie să vă simțiți ușurat că suferința lui a luat sfârșit, dar acordați-vă timp pentru a vă adapta lipsei lui fizice și continuați să îi vorbiți, fie și numai în gând. Doar ați discutat cu el întreaga viață, de ce v-ați opri după ce a dispărut? Știți că el v-a cunoscut în cele mai intime trăiri sufletești, că v-a înțeles și v-a susținut. Indiferent ce problemă întâmpinați, veți găsi rezolvarea în modul în care ați fi acționat dacă partenerul ar fi încă lângă dumneavoastră. Veți afla, cu surprindere, că în experiența de cuplu găsiți puterea de a merge până la capăt și că omul, într-adevăr, cât trăiește, învață.
Lucreția Pop
(Sursa foto: pixabay.com)
