Se spune că Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea sa, dar aflăm că suntem atât de complicați și de complecși, încât știința continuă să ne descopere ba organe în plus, ba funcționarea unora cunoscute exact invers decât credeau până acum.

În aceste condiții, nu e de mirare că atunci când nu mai funcționăm firesc și apar durerile, medici diferiți ne dau diagnostice total opuse și ne prescriu tratamente (cu cea mai mare bună-credință), în funcție de ceea ce au învățat. Desigur că fără progresele științei speranța noastră de viață ar fi mult mai scurtă, dar tot Dumnezeu intervine (dacă vrea sau dacă merităm) atunci când știința omenească își atinge limitele.

Deși se spune că avem doar cinci organe vitale (creierul, inima, plămânii, pancreasul și rinichii), fiecare țesut, fiecare celulă din corpul nostru sunt indispensabile unei vieți normale și sănătoase.

Pielea nu mai este cel mai mare organ

Știința a stabilit că pielea este cel mai mare și cel mai greu organ al nostru, scut împotriva mediului, zidul nostru de apărare. Pielea era considerată și cel mai greu organ, reprezentând 16% din masa corpului (peste 10 kilograme la un adult).

Însă, în ultimii ani, se vorbește tot mai mult despre un nou organ, recent descoperit, care este de două ori mai mare în volum decât pielea. Este vorba despre un organ pe care cercetătorii l-au botezat interstițiu, iar acesta conectează toate spațiile libere din corpul nostru umplute cu lichid.

Țesutul interstițial și lichidul interstițial se găsesc, atât între organe și țesuturi, cât și în interiorul acestora, estimându-se că acesta constituie 20% din masa corpului și, ca atare, în prezent este considerat cel mai mare organ.

În ceea ce privește cel mai mic organ, multă vreme s-a considerat că este vorba de timus, situat în cutia toracală, între cei doi plămâni. Însă, acest organ are o evoluție surprinzătoare. El crește continuu până la pubertate, când poate atinge aproape 50 de grame, apoi scade treptat până la bătrânețe, când devine abia sesizabil cu ochiul liber. Timusul joacă un rol important în creșterea din timpul copilăriei, dar se atrofiază pe măsură ce devenim adulți și se dezvoltă activitatea hormonală.

Totuși, noile cercetări au declasat timusul de la rangul de cel mai mic organ, în favoarea glandei pineale, aflată între cele două emisfere cerebrale, cu o greutate de numai 0,1 grame. Glanda pineală (atât de mică!) este cea care secretă melatonina, așa-zisul hormon al fericirii, și care reglează ritmul circadian.

Nicio celulă nu este de prisos!

S-a dovedit că organismul nostru funcționează după reguli bine stabilite și că nicio celulă a lui nu este de prisos. Toate organele și țesuturile sunt interconectate și împărțite pe sisteme. Niciun sistem nu funcționează fără celalalte și niciun organ nu își poate îndeplini toate funcțiile fără ajutorul celorlalte. Avem (cel puțin, până acum) 11 sisteme ale organismului, și anume sistemul tegumentar, sistemul osos, sistemul muscular, sistemul limfatic, sistemul respirator, sistemul digestiv, sistemul nervos, sistemul endocrin, sistemul cardiovascular, sistemul urinar sistemul reproductiv.

Sistemul circulator are funcția de a transporta oxigenul și substanțele nutritive în corp prin intermediul sângelui. El conține sistemul cardiovascular (vasele inimii, vasele de sânge și sângele) și sistemul limfatic (produce celule limfocite și conține vasele limfatice, ganglionii limfatici, timusul, splina, amigdale).

Sistemul digestiv descompune nutrienții în molecule mici, pentru a hrăni organismul, și conține organe principale precum esofagul, stomacul, intestinele și rectul, dar și organele accesorii, precum dinții sau pancreasul.

Sistemul endocrin reglează procesele vitale ale organismului, inclusiv procesul de creștere, al metabolismului sau al dezvoltării sexuale.

Sistemul muscular permite mișcarea, prin contracția mușchilor, și structurile care îl alcătuiesc. Dacă toți cei 600 de mușchi ai corpului uman s-ar încorda în același timp și în aceeași direcție, omul ar putea ridica o greutate de… 25 de tone!

Sistemul nervos monitorizează și coordonează funcțiile organelor interne, răspunde la stimulii din mediul extern și este format din creier, măduva spinării și nervi.

Sistemul reproducător este format din organe care ajută la reproducere, precum testiculele și penisul, ovarele, uterul sau vaginul.

Sistemul respirator oferă organismului oxigenul necesar prin organele respiratorii, adică plămânii, nasul, traheea și bronhiile.

Sistemul osos susține și protejează organismul, fiind format din oase, articulații, ligamente, tendoane și cartilaje.

Sistemul urinar este cel prin care se elimină deșeurile și se menține echilibrul de apă din corp.

Sistemul tegumentar protejează structurile interne ale corpului prin piele, unghii și păr.

Sistemul cardiovascular cuprinde inima, sângele și toate vasele de sânge și are drept rol principal asigurarea oxigenului necesar pentru toate țesuturile și organele. Inima pompează 6 litri de sânge pe minut, iar în decurs de 24 de ore pompează nu mai puțin 6 – 10 tone. Pe tot parcursul vieții, prin inimă trec aproximativ 150 – 250.000 tone de sânge, iar în decursul a 70 de ani, o inimă normală bate de aproximativ 3,5 miliarde de ori.

Organe vitale…

Până acum se știe că am fost “construiți” cu cinci organe vitale, fără de care nu putem supraviețui. Dacă unul dintre ele este distrus de o boală sau îndepărtat chirurgical, intervine decesul. Toate celelalte organe sunt considerate non-vitale, însă toate sunt importante pentru buna funcționare, pentru rezistența, puterea și sănătatea întregului corp.

Cele cinci organe vitale pentru supraviețuire sunt considerate a fi creierul, centrul de comandă al organismului, constituit din aproximativ 100 de miliarde de neuroni. Este o componentă importantă a sistemului nervos central și este responsabil de crearea, trimiterea și procesarea impulsurilor nervoase, de interpretarea senzațiilor, de controlul mișcărilor, dar și al gândurilor și comportamentelor. Un creier uman generează mai multe impulsuri electrice într-o zi decât toate telefoanele din lume, iar celulele lui pot absorbi de până la 5 ori mai multă informație decât cuprinde toată Enciclopedia Britanică. Dar omul uită, în medie, aproximativ 80% din tot ceea ce a învățat într-o zi. S-a constatat că, de fapt, creierul uman este mult mai activ noaptea decât în timpul zilei.

Fără inimă, celelalte organe nu vor primi oxigen sau dioxid de carbon. Inima este împărțită în 4 camere: atriul drept, atriul stâng, ventriculul drept și ventriculul stâng. Atriul drept primește sânge neoxigenat din corp și îl trimite către ventriculul drept. Acesta îl pompează în artera pulmonară, prin care va ajunge la plămâni, unde se va oxigena. Sângele oxigenat călătorește apoi de la plămâni până în atriul stâng și ventriculul stâng. De aici, ajunge în circulația sistemică.

Inima pompează 6 litri de sânge pe minut, iar în decurs de 24 de ore pompează nu mai puțin de 6 – 10 tone de sânge și creează o presiune suficientă pentru a pulveriza sângele la 10 metri înălțime în afara corpului. Pe parcursul unei vieți de 70 de ani, o inimă normală bate de aproximativ 3,5 miliarde de ori (of, săracă, inima noastă!).

Rinichii au scopul principal să filtreze apa și sărurile din sânge pentru a produce urina, producând și o enzimă numită renină, care joacă un rol important în reglarea tensiunii arteriale.

Ficatul este cel mai mare organ intern (dacă nu luăm în considerare țesutul interstițial) și ajută stomacul în procesul de digestie. Ficatul filtrează toxinele și reglează nivelul de zahăr din sânge, printre responsabilitățile lui numărându-se și producția de colesterol, descompunerea grăsimilor și producția de proteine sanguine.

Plămânii – În mod uimitor, corpul uman a fost dotat cu doi plămâni, iar dacă unul este afectat se poate supraviețui ani buni cu un singur plămân. Ei sunt cei care trimit oxigenul în sânge și apoi în tot organismul.

… Și organe fără de care putem trăi

Organismul uman are posibilitatea să supraviețuiască și fară un procent surpinzător de mare de organe interne. Chiar dacă o persoană nu are stomac, splină, 75% din ficat, 80% din intestine, un rinichi, un plămân și oricare dintre organele din zona pelvină și inghinală, deși ar avea dureri și disfuncții profunde, ea poate trăi o vreme însemnată.

Corpul nostru este o mașinărie uimitoare, incredibil de rezistent, iar cercetătorii nu contenesc să descopere noi și noi lucruri incredibile despre el. Toate organele din corpul nostru au o anumită funcție, însă din cauza bolilor sau a accidentelor unele dintre ele trebuie eliminate, iar cel puțin deocamdată se știe că există și organe fără de care omul poate trăi.

Printre acestea se numără apendicele, o prelungire a porțiunii din intestinul gros care urcă pe partea dreaptă a abdomenului. Acesta este considerat un organ rudimentar, ce joacă rol în imunitate doar în primii ani din viață. Oamenii de știință nu au înțeles nici acum pe deplin funcțiile acestui organ. Poate că acumulează bacterii utile care ne susțin viața, dar uneori apendicele face mai mult rău decât bine. Dacă este complet umplut sau inflamat, trebuie eliminat de urgență.

Un rinichi – Deși acesta este un organ-pereche important, se poate trăi și doar cu unul. Unele persoane se nasc doar cu un rinichi și nu știu niciodată despre asta, deoarece rinichiul unic poate face munca ambelor organe ce filtrează sângele, pe care îl detoxifică, eliminând toxinele prin urină. Toate acestea însă cu condiția să fie sănătos.

Splina contribuie la reglarea circulației celulelor sângelui, pe care îl filtrează, reținând unele elemente străine (microbi, paraziți, cheaguri) sau globulele roșii îmbătrânite sau deteriorate. După operația de îndepărtare a organului, pacientul este injectat cu vaccinuri speciale care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor.

Stomacul este uneori eliminat doar pentru a… pierde în greutate, dar și din cause medicale (cancer, ulcer, formațiuni maligne). Dacă este nevoie ca acest organ să fie îndepărtat, esofagul va fi legat direct de intestinul subțire.

Vezica biliară joacă un rol important în digestie, ea depozitând bila, o substanță secretată de ficat cu rol în digestia grăsimilor, pe care o elimină după mese în duoden, prin canalul coledoc. Uneori, acest organ se inflamează (colecistită) și atunci apar durerile sub coaste, în partea dreaptă, și senzația de gust amar.

Organele de reproducere primare la bărbați și femei sunt testiculele și ovarele. Fără organele de reproducere, atât bărbații, cât și femeile pot supraviețui.

Colonul sau intestinul gros are un diametru de 3 – 8 centimetri și o lungime de 1,5 metri. Rolurile principale ale lui sunt absorbția apei și a electroliților și depozitarea materiilor fecale până la eliminarea lor. Acest organ este eliminat din cauza unor tumori maligne în intestine, colita ulcerativă sau boala Crohn. În cazul eliminării lui, chirurgul trebuie să recurgă la colostomie.

Amigdalele sunt situate în gât, opresc microbii și îi distrug prin eliberarea de leucocite și de anticorpi. Uneori, însă, amigdalele pot deveni ele însele sursă de infecție pentru tot organismul sau își pot mări volumul atât de mult încât să ducă la oprirea respirației în timpul somnului.

Tiroida are un rol-cheie în reglarea metabolismului, însă în cazul persoanelor care suferă de hipertiroidism, când acest organ secretă cantități excesive de hormoni, se recurge la extirparea sa. După intervenția chirurgicală, organismul funcționează cu ajutorul unor hormoni tiroidieni artificiali, care se administrează pentru tot restul vieții. (L.P.)

Lucreția Pop

(Sursa foto: pixabay.com)

Lasă un răspuns