Ziua Internațională pentru Comemorarea Victimelor Holocaustului este marcată, anual, la 27 ianuarie, în amintirea celor aproximativ șase milioane de evrei, un milion de romi, 250.000 de persoane cu handicap fizic sau mintal, uciși de naziști și de colaboratorii acestora, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Decizia privind instaurarea acestei zile comemorative a fost luată de Adunarea Generală a ONU, în 2005. La 27 ianuarie 1945, trupele sovietice au eliberat cel mai mare lagăr nazist, de la Auschwitz-Birkenau.
Holocaustul (din greacă: holo - întreg, caustos - ars) a început în Germania, odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler și a continuat până în 1945, când forțele aliate i-au învins pe naziști. În tot acest timp, milioane de oameni, mai ales evrei, au fost uciși, după ce, încă din 1935, evreii din Germania fuseseră excluși din viața publică, odată cu adoptarea legilor de la Nürnberg.
În 1938, la sugestia președintelui american Franklin D. Roosevelt, a avut loc Conferința de la Evian (Franța), menită a găsi o modalitate de a face față numărului tot mai mare de refugiați evrei care încercau să scape de naziști. Conferința, la care au participat reprezentanți din 32 de țări, a durat opt zile, timp în care evreii au sperat că lumea îi va înțelege și îi va ajuta, însă majoritatea țărilor participante, inclusiv SUA, Marea Britanie, Canada etc. au refuzat să mărească cotele de imigranți evrei, pecetluindu-le, astfel, soarta. Doar Republica Dominicană s-a oferit să accepte un număr mai mare de refugiați.
Odată cu izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, toți evreii din Germania și din țările ocupate de aceasta au fost obligați să poarte steaua galbenă (steaua lui David), pentru a fi cu ușurință identificați.
În timpul Holocaustului, evreii au fost forțați să trăiască în ghetouri, iar de acolo au fost trimiși în lagăre de concentrare sau lagăre ale morții. Două treimi dintre evreii din Europa, din care peste un milion de copii, au fost uciși de naziști.
La Târgu-Mureș, prezența evreilor a fost atestată încă din 1682, cu un rol important în dezvoltarea orașului, evreii fiind industriași, medici, avocați, bancheri, comercianți, mici meseriași.
Dictatul de la Viena și anexarea nordului Transilvaniei de către Ungaria, în septembrie 1940, au schimbat fundamental soarta comunității evreiești din Târgu-Mureș. Potrivit statisticilor, în 1944, aici trăiau aproximativ 8.000 de evrei, reprezentând 16% din populația orașului. Autoritățile horthyste i-au concentrat într-un ghetou amenajat la Fabrica de cărămizi, iar în perioada 27 mai - 8 iunie 1944, 7.550 de evrei din Târgu-Mureș și din localitățile învecinate au fost deportați la Auschwitz. Peste 5.000 au pierit în lagărele morții.
Templul israelit (Sinagoga) din Târgu-Mureș (foto), strada Aurel Filimon nr. 23, a fost construit în anul 1900, de fosta comunitate evreiască “Status Quo”. Un monument de marmură albă, situat în partea de răsărit a templului, poartă o placă comemorativă, cu următorul text, scris în ebraică: “Numărul sfinților (martirilor) din orașul nostru este de 5.943 și piatra din zid strigă de durere și tot poporul evreu deplânge exterminarea părinților noștri și a celor dragi nouă, care au fost sacrificați și arși la Auschwitz în anul 6704 (1944)”.
Clădirea a fost restaurată în anul 2000 și găzduiește manifestări comemorative organizate de societatea civilă, de membrii comunității sau de supraviețuitori ai Holocaustului. La Târgu Mureș trăiesc aproximativ 170 de persoane, cu tot cu membrii de familie, președintele comunității fiind prof. Vasile Dub.
În perioada martie 2016 - martie 2017, țara noastră a deținut președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului.
Prin HG nr. 672/5 mai 2004, guvernul României a decis ziua de 9 octombrie ca Zi Națională de Comemorare a Holocaustului.
(surse - softschools.com; Târgu-Mureș, oraș al artelor, volum editat de Primăria Târgu-Mureș în colaborare cu revista “Vatra”, 2008; foto - agerpres.ro)
Ileana Sandu
