Motto: “Fericiți sunt acei domni cărora țările lor slujesc din dragoste, nu din frică, că frica face urâciune, și urâciunea, cât de târziu, tot izbucnește”. Miron Costin (1633-1691), cronicar, diplomat, boier, dregător.
* “Prin Taina Sfântului Botez, am primit harul curățitor, iar prin ungerea cu Sf. Mir ne-am împodobit de toate darurile Duhului Sfânt, dar această binecuvântată stare lăuntrică a rămas nelucrătoare în noi, fiindcă suntem creștini numai cu numele. Trăim într-o lume de confuzie, de libertinaj, de păcat. E o rușine să fii credincios, e demodat să fii moral! Omul botezat pentru a se mântui, trebuie să trăiască în Duhul Sfânt toată viața, or noi tocmai asta n-am izbutit. Am crezut, ne-am rugat, am păstrat credința, am suferit, dar pentru a te uni cu Hristos este necesar să te cureți lăuntric prin spovedanie și să te înnoiești prin Sfânta Împărtășanie. Conștient, deci cu toată stăruința să te unești cu Hristos, să te faci purtător al Sfințeniei Lui, al nemuririi Lui. Trebuie să înfrunți păcatul până la sânge. Așa te naști din nou. Nu există cale de compromis”.
Valeriu Gafencu (1921-1952), a fost numit de Nicolae Steinhardt “Sfântul închisorilor”. Este unul din patrioții care au murit în închisorile comuniste din România. În anul 1940 fuge în România, la Iași, din cauza ocupației sovietice, în timp ce tatăl său este dus în Siberia. În anul 1941 se află ca student la Facultatea de Drept și Filosofie de la Iași și este arestat. Profesorul de drept civil Constantin Angelescu spune: “Este unul din cei mai buni studenți pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. În perioada 1941-1949 se află la închisorile de la Aiud, Pitești, și până în 1952, la Tg. Ocna, unde moare. Pe 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferință o lumânare, o cruciuliță, o cămașă albă, care să fie pregătite pe 18 februarie, când va muri. Cu o zi înainte de a muri i-a spus prietenului Ioan Ianolite: “Mâine voi muri!”... și așa s-a întâmplat. Ultimele lui cuvinte au fost: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul”.
***
3. “În afară de Dumnezeu, să nu te temi de nimeni și de nimic. Nu este cu putință ca acel ce se teme de Dumnezeu să fie fricos, de vreme ce v-a spus: În afară de El, să nu te temi de altcineva”.
Didim cel Orb (313-398), scriitor bisericesc din Alexandria. El a orbit la vârsta de patru ani, înainte să învețe să citească, dar cu toate acestea a reușit să-și însușească toată știința cunoscută în acea vreme. A fost profesor și conducătorul Școlii din Alexandria. A fost un vrednic urmaș al lui Origen, iar scrierile lui dovedesc și azi o cunoaștere aprofundată a literaturii teologice.
P.S. Arhiepiscop IRINEU de Alba Iulia: “Trăim într-o epocă în care Dumnezeu a fost pus la colț, fiindcă mașinile, știința și tehnica au devenit pentru noi mai importante decât Dumnezeu, Creatorul și Proniatorul nostru. Au apărut atâtea mijloace de comunicare cu oamenii, dar toate acestea nu ne fac mai fericiți dacă uităm să comunicăm prin rugăciune cu “Tatăl nostru, care este în ceruri” (Matei 6, 9). Ignorându-l pe Părintele ceresc, ne lipsim de darurile Sale, și viața însăși este lipsită de sens. Dacă ne facem timp de Dumnezeu, atunci și Dumnezeu Își va face timp pentru noi și copiii noștri, și multe probleme vor dispare pur și simplu. Dacă prin rugăciune lăsăm pe seama lui Dumnezeu necazurile noastre, El ne va elibera de povara zilei, de toate greutățile și grijile cotidianului nostru pentru a găsi bucurie, echilibru, speranță și împlinire. De aceea, Bunul Mântuitor ne spune: “Până acum n-ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”(Ioan 16, 24)”.
Cu dragoste creștină, preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
