Ce repede trece timpul!... În urmă cu 5 ani sărbătoream, cu dragoste de neam și țară, Centenarul Marii Uniri săvârșită la Adunarea Națională a Românilor la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.
Trebuie apreciat faptul că Parlamentul României a stabilit prin vot ca ziua de 1 Decembrie să fie și Ziua Națională a României. Nu greșim dacă menționăm că un rol important l-au avut și românii mureșeni, parlamentari, la acea dată:
Cu lipsă de modestie ne mândrim că doi participanți, legați de organizarea Marii Adunări, dar și delegați cu drept de vot au fost din comuna Crăiești, satul Milășel, domnul dr. avocat Ioan Harșia prin naștere, iar învățătorul Octavian Manu, prin profesia lui didactică și prin căsătorie.
În însemnările noastre de astăzi folosind cartea “File Monografice-Milășel”, scrisă de pr. Sorin Ciprian Bogdan și prof. Gh. A. Mircea, vom reaminti câteva date biografice eminentului avocat, patriot și om politic.
Datele prezentate mai jos sunt extrase din lucrarea muzeografului și harnicului cercetător al istoriei mureșene, Traian Bosoancă - “Mureșenii și Marea Unire”.
I. Harșia s-a născut la 12 aprilie 1872, în loc. Milășel, jud. Mureș, și a decedat la 26 ianuarie 1953, la Reghin. Părinții Harșia Ilisie și Harșia Maria (n. Mera) au avut 6 copii: Ștefan, Iustin, Ioan, Vasile, Maria, Elena.
A studiat la gimnaziul superior greco-catolic din Blaj (1883-1891), apoi a urmat Facultatea de Drept și studii juridice din cadrul Univ. “Ferencz Iozsefi” din Budapesta. A fost angajat “practicant cu plată” la Tabla regească din Tg. Mureș, obținând Diploma de avocat. La 5 februarie 1898 a susținut Doctoratul în științe juridice la Univ. din Cluj-Napoca. S-a stabilit la Reghin.
A fost membru al Astrei, Despărțământul Reghin din anul 1900, iar din 1907, membru fondator al Despărțământului, plătind taxa de 40 de coroane.
În 1906 a fost ales membru în Comitet și secretar. Ca vicepreședinte și director al Despărțământului (1910-1914) a dat un impuls activității cultural-naționale din zonă.
S-au înființat agenturi culturale ale A.S.T.R.E.I. în Ibănești, Râpa de Sus (Vătava), Idicel, Cașva, Hodac, Teleac, Filpișu Mare, Chiheru de Jos, Chiheru de Sus, Urisiu de Sus.
La Adunarea de la Toplița (2 august 1911) s-a hotărât pentru prima oară ridicarea unui bust marelui înaintaș Petru Maior. În anul 1913 se alege un nou Comitet al Despărțământului. Dr. Ioan Harșia era membru fondator al reuniunii învățătorilor greco-catolici, vicepreședinte al Comitetului Sibial din Reghin. Dr. Ioan Harșia a fost un apărător al autonomiei Bisericii Unite cu Roma.
După izbucnirea Primului Război Mondial a fost mobilizat și trimis pe front în Galiția. A căzut prizonier în Rusia. Întorcându-se la Reghin în toamna anului 1918, a avut un rol important în crearea Consiliului Național Român (Comitateus) Mureș-Turda.
Ales la 5 noiembrie 1918 secretar al C.N.R. din Reghin și membru în biroul acestuia, a semnat Manifestul adresat “Fraților Români” din județ.
A fost numit, alături de dr. Titus Rusu, comisar militar pentru județul Mureș-Turda. În adunarea electorală desfășurată la 28 noiembrie la Reghin, sub președinția lui Vasile Duma, protopop ortodox, a fost ales ca delegat titular pentru a participa la Marea Adunare Națională. De la Alba-Iulia s-a întors urgent la Reghin unde, alături de protopopii Vasile Duma, Ariton Popa și alți intelectuali români, au primit armata română în ziua de 2 decembrie 1918, când Divizia VII Infanterie, în frunte cu generalul Traian Moșoiu, însoțit de coloneii Gherasim și Fotin a intrat în Reghin.
În cuvântarea sa de bun sosit aduce la cunoștința generalului că neamul românesc din Transilvania, Ungaria și Banat a hotărât, la Alba-Iulia, Unirea lor cu toți românii într-un singur stat Național, România Mare.
După Unire, Ioan Harșia și-a continuat activitatea politică, culturală și juridică. A fost secretar al Partidului Național Român, primar al Municipiului Tg. Mureș (22 octombrie 1920- 22 decembrie 1922), Locul lui este luat de dr. Emil Aurel Dandea.
În anul 1920, avocatul dr. Ioan Harșia se înscrie în Partidul Poporului (condus de gen. Averescu). A fost ales senator, obținând 1.120 de voturi față de Vasile Suciu.
Participă și la alegerile locale (6 ianuarie 1926) pentru constituirea primului Consiliu județean de după Unire. La prima ședință a Consiliului (14 iulie 1926) a fost ales președinte al Consiliului județean Mureș, obținând 46 de voturi din 48 de consilieri prezenți.
Din iunie 1932 devine membru al Partidului Național Agrar. În anul 1938 s-a înscris în Frontul Renașterii Naționale. A fost membru al Ligii antirevizioniste Mureș încă de la înființare, în 1934. Ca membru al Despărțământului Reghin al Astrei, în calitate de vicepreședinte, alături de protopopul Ariton M. Popa, director fiind dr. Eugen Nicoară, au sprijinit educația și cultura, idealul național prin pilde istorice.
Pentru întreaga activitate a fost răsplătit cu “Coroana României în grad de ofițer” și Medalia Meritul Cultural și industrial cls.I.
La 12 august 1948 îi moare soția, iar în august 1950, la vârsta de 78 de ani, a fost arestat și întemnițat la Gherla, dar fără judecată. Fiind bolnav și având vârsta înaintată, a fost eliberat în 1951, cu domiciliul forțat la Reghin. S-a stins din viață la Reghin. La înmormântare nu s-a acceptat nici un fel de participare, decât membrii direcți ai familiei.
De remarcat că mai bine de 15 ani, pe mormântul său nu s-a dat voie să existe nici o inscripție, la omul care luptase și semnase pe actul Marii Uniri.
Personalitatea cea mai importantă legată de Unirea din 1918, cu excepția avocatului dr. I. Harșia, fiu al Milășelului, a fost învățătorul Octavian Manu, ale cărui date biografice le prezentăm mai jos, folosind ca izvor Studiile și Cartea muzeografului Traian Bosoancă.
Manu Octavian - învățător, născut la 13 februarie 1875, în localitatea Sânmărtinul de Câmpie - mort la 10 octombrie 1966, la Luduș, jud. Mureș.
Părinți - Manu Baziliu și Manu Ana, Soția Manu Sofia, născută Covaci (din Milășel) unde era învățător la data Unirii. A avut doi copii, Hortensia și Georgeta. A urmat Institutul Pedagogic greco-catolic din Blaj.
A activat ca învățător la Fărăgău, Sânmărtinul de Câmpie, iar evenimentele din toamna anului 1918 îl găsesc la Milășel.
Ca învățător la Sânmărtinul de Câmpie a participat la expoziția națională din București, organizată cu ocazia aniversării a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I.
Ca învățător la Fărăgău a fost membru al Despărțământului Fărăgău al reuniunii învățătorilor greco-catolici din Arhidieceza Alba-Iulia și Făgăraș, susținând conferințe de diferite teme. De asemenea a fost membru pe viață al Despărțământului Teaca al ASTREI.
În ședința Consiliului Național Român Județean Mureș - Turda din noiembrie 1918, în vederea completării Consiliului județean cu membrii ai comisiilor de plăși și comune s-au făcut orientări asupra unor fruntași pentru a face parte din organul județean ca membri externi. Cu acea, ocazie Octavian Manu a fost cooptat în Consiliu județean.
A participat la Adunarea Populară care a avut loc la Milășel, în data de 22 noiembrie 1918. Cu acea ocazie Ariton M. Popa, delegatul Senatului Național
Român din Reghin, după ce a premers sfințirea steagului românesc în biserică, a deschis adunarea mare a poporului local în școală și a făcut o expunere amănunțită a situației politice a poporului român de la declarația citită la 18 octombrie (Parlamentul) din Budapesta până la acea dată, cerând și părerea românilor din Milășel.
Poporul adunat cu toți fruntașii săi au declarat adunarea la Consiliul Național Român Central și la Senatul Comitateus (județean) român.
Apoi s-a ales Sfatul Național Român din Milășel, alcătuit din 13 membri, iar ca președinte a fost ales învățătorul Octavian Manu. Tot atunci s-a format și garda națională din 17 membri, fiind ales comandant Augustin Bighian.
A participat ca bărbat de încredere, reprezentând comuna Milășel în adunarea electorală a cercului electoral al Reghinului din data de 28 noiembrie, unde au fost aleși cei cinci delegați pentru a participa la Alba-Iulia. În adunarea electorală a Cercului electoral Reghin, desfășurată la 28 noiembrie 1918, la Reghin, sub președinția lui Vasile Duma, notari fiind Dumitru Antal si Sever Barbu, a fost ales delegat supleant pentru a participa la Marea Adunare Națională.
De menționat că Octavian Manu a primit și din partea comunei Credenționalul de participare.
Comitetul Național Român din Milășel încredințează pe Octavian Manu, președintele acestui Comitet, a lua parte la Marea Adunare Națională din Alba-Iulia cu dreptul de vot la toate hotărârile.
Credenționalul de participare a fost semnat de Octavian Manu, președintele Comitetului Național, Augustin Bighian, comandantul Gărzii, și Ștefan Harșia, primarul comunei.
După Unire se consacră învățământului. După pensionare se stabilește la Luduș, unde a și decedat.
Am redat câteva date despre doi fruntași ai momentelor cruciale ale perioadei noiembrie - decembrie 1918 din zona de nord-est a județului Mureș observând că tinerii, dar și mulți vârstnici, sunt lipsiți total de cunoștințe despre unii înaintași ai lor.
Poate că unii “oficiali” ai timpului sau ai “viitorului” le vor păstra memoria prin atribuirea denumirii unor străzi sau a unor obiective social-culturale!
Prof. pens. Gh. A. Mircea
