Motto: “O! Dumnezeule! Cum să nu cred în ziua dreptății, când astăzi sunt în a nedreptății. O vreme de dreptate, de muncă, de frăție / Și nu va mai fi-n lume prisos, nici sărăcie”.
Alexandru Macedonski (1854-1920)
* Regele zice: “Eu creez dreptatea prin legile mele!” Dreptatea zice: “Eu sunt veșnică, cine m-a creat, oare, pe mine? Ceea ce ai creat tu este numai fărădelegea”, spunea poetul, prozatorul și dramaturgul indian Rabindranath Tagore (1861-1941). În România noastră nu există nici Rege, dar nici dreptate; fărădelegea este stăpână, dar... nu pierde nădejdea în triumful dreptății. Dacă nu noi, în orice caz copiii și nepoții noștri vor asista la marea victorie a omului asupra bestiei. Legea evoluției morale și divine nu poate să dezminți!”
Nicolae Tonitza (1866-1940), pictor, grafician, publicist român.
***
* “Un tânăr, călătorind pe jos, a găsit, într-una din zile, în pulberea drumului, o monedă de aur strălucind. Cum a văzut-o s-a aplecat grabnic, a ridicat moneda și a pus-o în buzunar foarte bucuros. Ajungând în orașul unde mergea, a intrat într-un magazin de lux, unde și-a cumpărat un rând de haine, încât după ce le-a îmbrăcat, arăta acum ca un domn. Dar după acest episod, tânărul a prins un obicei: mergea tot timpul pe stradă cu capul plecat, în speranța că va găsi o altă monedă. Și... tot căutând, cu capul în jos, a rămas cocoșat. Din băiatul acela semeț a ajuns un obsedat cocoșat, fără să mai poată vedea frumusețea și strălucirea luminii soarelui”.
Mulți tineri din ziua de astăzi se află în situația acestui tânăr: respingând lumina soarelui Hristos, cu pacea și iubirea Lui, și căutând tot timpul faptele întunericului, a fărădelegilor, drogurilor, neascultării, ajung, din păcate, niște cocoșați ai familiilor distruse și ai unei societăți în cădere liberă. (n.a).
***
* “Treburile țării se cârmuiesc prin miniștri și... numai miniștrii sunt datori să dea socoteală de actele lor... Ei trebuie să urmeze simțul general al țărei, ca unii care fac parte din guvern. Miniștrii trebuie să caute ce este bun, să îndrepte ce este rău și să nu se țină de împărțirea viselor personale sau iluziilor politice. Pentru o idee mare care este bună pentru țară, ei trebuie să-și riște și numele lor, numai țara să scape de necazuri”.
Mihail Kogălniceanu (1817-1891) Ministru plenipotențiar, istoric, orator, scriitor român, patriot
***
* “Fericite sunt acele puține națiuni care n-au așteptat ca lenta mișcare a întâmplărilor și vicisitudinilor umane să facă în așa fel ca după culmea relelor să vină o îndrumare spre bine, ci au grăbit prin legi bune trecerea de la o stare la alta”. (Noi, românii, parcă n-am învățat nimic de la trecutul dureros: ultimele două războaie mondiale, cedarea Ardealului, Moldovei și Basarabiei, a Cadrilaterului și Insulei Șerpilor. Ne-am tot fofilat după tot felul de legi, mai mult pentru binele altora decât al propriului popor și suntem în situația în care singuri ne-am croit-o. Dar... încă nu este prea târziu: “Trezește-te, popor român și elită românească”. (n.a.)
Cesare Beccaria Bonesana (1738-1794), jurist și publicist iluminist italian
P.S. În Țările Răsăritului umblă o istorioară veche, plină de înțeles și pentru noi, creștinii. Cică un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, între altele, și o grămadă de urechi strânse la un loc. - Ce înseamnă grămada de urechi? - a întrebat profetul pe păzitorul Raiului. - Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au împlinit. Urechile care au ascultat, iată, s-au mântuit și au ajuns în rai, dar stăpânii urechilor se chinuiesc acolo jos, în focul iadului! - a răspuns păzitorul Raiului. Numai auzul Cuvântului lui Dumnezeu încă nu mântuiește. Cele auzite trebuie să străpungă inima noastră (Faptele Apostolilor, cap. 2, vers. 37) și să le primim și păstrăm în inima noastră, căci altfel le fură Satana și nu aduc roade. Cel ce laudă cuvintele Domnului și le împlinește, acesta este omul cuminte care și-a zidit casa pe piatră (Matei, cap. 7. vers. 24). Așa cum spunea odinioară Sfântul Nesfințit al Ardealului: “Cine are urechi de auzit, să... audă”.
Cu dragoste creștină, preot ortodox român
Ilie Bucur Sărmășanul
