Așa cum este cunoscut de cei mai mulți cititori, prin filmul recent difuzat, “Arsenie Boca. Viața de apoi”, asistăm la cea mai înverșunată campanie de denigrare a credinței religioase ortodoxe românești, al cărui simbol contemporan este purtătorul acestei credințe, Sfântul Ardealului, după cum este deja recunoscut, în mod informal, de marea majoritate a credincioșilor creștini ai acestui cult religios. Acest fapt, devenit deja fenomen, s-a realizat printr-un simulacru cinematografic, care în realitate este un atac jignitor la adresa practicii ritualice creștine a pelerinajului la mormântul Părintelui Arsenie Boca, iar prin extrapolare, la oporul român, majoritar ortodox. Dacă în comentariile pro și contra despre această peliculă cinematografică, inocentă în opinia susținătorilor ei, s-au făcut cele mai diverse comentarii, nu a fost sesizat adevăratul scop și adevărata miză a acestui film, realizat de un “bun samaritean”, scenaristul și regizorul Alexandru Solomon, care, prin acest așa-zis film documentar ficționalist, are “grijă” de noi, cei mulți, să ne readucă din “rătăcirile” noastre religioase ancestrale, dar retrograde, pe calea cea bună. Evident, nu pe calea propovăduită de Iisus Hristos, ci a celor care, prin schimbările ideologice și spirituale dorite și urmărite, se consideră adevărații “demiurgi” spirituali, conferind noi sensuri spirituale “vulgului adormit” în conservatorismul religios și naționalist. De aceea consider că acest film, creat în aceste laboratoare ideologice și mercantile, se circumscrie în această doctrină modernist-elitistă de tip neomarxist, specifică acestui fenomen al corectitudinii politice, printre a cărui protagoniști se află miliardarul George Soros, al cărui nume induce temere cu privire la ceea ce este corectitudinea politică și efectele acestui principiu discriminator, atât de transparente în prezent. În ciuda numelui, care ar predispune în mod apriori spre asemenea intenții “samaritene”, autorevendicându-se într-o ideologie progresistă profund umanistă, care apără un principiu moral al corectitudinii și responsabilității, în realitate, corectitudinea politică este o ideologie de factură exclusivistă, în care credincioșii din grupurile majoritare - etnice și religioase, mai ales, în realitate prin această ideologie se dorește subordonarea majoritarilor, în mod absolut, unor grupuri elitiste care impun un anumit stil de a gândi și trăi, în raport cu sistemul normativ și axiologic promovat de această mișcare elitistă revendicativă.
Efectele perverse ale acestei ideologii imorale, cinice și ipocrite rezultă nu doar prin scopurile mascate și caracterul său “profund umanist”, de garantare a protecției și securității indivizilor “dezavantajați”, ci, în primul rând, din caracterul paradoxal dintre scop și mijloace, fiind urmărite beneficii din partea celor minoritari, care impun asemenea reguli cu caracter exclusivist - elitist, în dauna majoritarilor, printre care se regăsesc și asemenea “babe murdare pe picioare”, ca să-l parafrazez pe marele filosoful creștin Petre Țuțea, care pe fondul tradiționalismului creștin ortodox, se închină în fața icoanei Maicii Domnului și a altor sfinți. De aceea, pentru liderii acestor grupări elitiste - corporatiste, specifice societăților postmoderniste secularizante, cum sunt cele din lumea occidentală, care au la bază valorile pragmatice ale protestantismului și neoprotestantismului, dogmele și valorile creștinismului tradițional par a fi desuete, nemaicorespunzând realităților contemporane, necesitând schimbări radicale în plan ideologic, spiritual și psihocomportamental, adică ritualic, cum ar fi și pelerinajul. Dintr-o asemenea perspectivă nihilistă și ostilă credinței adevărate, pentru aceștia nici Dumnezeul creștin nu mai este “corect politic”, ca să nu mai vorbim de Iisus Hristos, considerat doar un personaj istoric sau legendar, care în prezent nu mai are nicio relevanță în plan spiritual. În acest mod se urmărește convertirea valorilor religioase creștin - ortodoxe în valori materiale, caracterizate prin opulență și consumerism, care nu fac altceva decât să adâncească falia dintre cei foarte bogați și cei foarte săraci, sau în limbajul lor, cum se întâmplă chiar în aceste zile, între “pupătorii de moaște” și cei drogați, care participă la fel de fel de festivaluri cu un profund caracter anticreștin, la motivarea celor din urmă contribuind și acest principiu analizat. Așa cum arăta un ierarh înalt al Bisericii Ortodoxe Ruse din SUA: “A fi creștin în zilele noastre înseamnă a fi incorect politic, iar a fi corect politic, ca atitudine conformistă a zilelor noastre, sublinia ierarhul ortodox rus, înseamnă să accepți imoralitatea, promiscuitatea și degradarea morală și umană”. Subscriu întru totul celor afirmate de acest reprezentant al Bisericii Ortodoxe din diaspora, menționând că prin acest film nu numai că s-a adus o anatemă denigratoare la adresa Sfântului Ardealului, ci la întregul sistem de valori creștin ortodoxe, converind astfel mijloacele într-un scop, acela a scăderii credinței și convingerilor religioase strămo-șești, legate nu doar de dimensiunea spirituală, ci în primul rând de cea națională! (a se vedea în acest sens cartea coordonată de W.S. Lind, Corectitudine politică. Religia marxistă a Noii Ordini Mondiale - Editura Rost).
Printr-un asemenea “conservatorism religios și moral”, cum este perceput ortodoxismul de acești promotori și protectori ai acestui principiu al corectitudinii politice, implicit de cei care au realizat acest film denigrator și profanator, acest principiu se traduce prin anatemizarea celor care promovează și apără valorile și practicile creștinismului tradițional, în raport cu fenomenul sectarist și deviant, promovat prin noile religii și pseudoreligii care proliferează tot mai mult în prezent și cu certitudine și în viitor. Astfel, printr-o asemenea perspectivă paradoxală confuză, prin corectitudinea politică, omul este tentat să beneficieze din plin de aceste libertăți, permițându-și să încalce preceptele dogmatice ale religiei dreptei credințe - slăviri - ortho doxa -, care este ortodoxismul. Încălcând un asemenea “conservatorism religios”, bazat pe echilibru, toleranță și normalitate, această ideologie nonconformistă promovează valori antropocentriste și etnocentriste, susținând, în mod disimulat, asemenea mișcări autorevendicative sub raport etnic și național, în defavoarea configurațiilor naționale și statale istoricește constituite, tot mai fragilizate și amenințate!
Dr. Ioan Jude, sociolog
