Nume împământenite în istoria neamului romănesc. Nume care definesc lupta românilor pentru libertate. Mormântul lui Avram Iancu lângă faimosul gorun al lui Horea. Aici vin românii, an de an, pentru a omagia pe cei care au luptat și s-au jertfit pentru independența națiunii române. Aici se adună românii pentru a retrăi fiorul românismului, pentru a se identifica cu trecutul și pentru a-și consolida prezentul și viitorul.
Atunci când auzi imnul intonat de fanfara armatei române și privești, de la fața locului, mormintele eroilor căzuți înfășurate în eșarfe tricolore, pe lângă versurile intonate din sute de inimi, îți curge o lacrimă pe obraz, dar în același timp simți o putere și trăiești o stare de apartenență. Acolo, în acel moment, fiecare se simte Avram Iancu!
Problema este după ce trăiești acele momente? Mai au ele relevanță pentru tine sau pentru cei care conduc destinele țării?
Am discutat cu un om mai în vârstă care a venit de departe pentru a aduce un omagiu predecesorilor săi și care era tare dezamăgit de conaționalii și de politicienii prezenți, an de an, la această manifestare.
- Aici toți vin îmbrăcați în straie țărănești, cu eșarfe tricolore, cu vorbe pompoase, își fac poze. Simt ei cu adevărat ceva pentru neamul ăsta? Fac ei ceva pentru consolidarea unității națiunii române? Fac ei ceva pentru oameni, pentru binele și siguranța lor, așa cum și-au dorit cei a căror jertfă o comemorăm acum? Noi, prin comportamentul și conduita noastră morală le cinstim memoria?
Vorbea cu atâta patos încât nu știam ce să-i mai spun. I-am dat dreptate și i-am strâns mâna așa ca o încleștare în semn de recunoștință.
El a continuat zâmbind:
- Asta nu înseamnă că la anul nu voi mai veni!
Erau cele mai frumoase cuvinte! Era definiția românului! Oricât de grea îi va fi viața și oricât de nemulțumit ar fi el, românul simplu își va iubi mereu țara.
- Să ne revedem sănătoși la anul! Doamne ajută!
Alexandru ciula
