Salwan Momika este un imigrant irakian care a intrat pe teritoriul Suediei în 2018, iar în aprilie 2021 a primit statutul de refugiat și un permis de ședere valabil pentru trei ani. S-a născut într-o familie creștină, dar pe rețelele sociale se autointitulează “gânditor și scriitor ateu iluminat”. Omul și-a câștigat o efemeră notorietate după ce a călcat în picioare și a incendiat câteva pagini din Coran în fața celei mai mari moschei din Stockholm, în prima zi de Eid al-Adha, o importantă sărbătoare din calendarul islamic.
Ce-l mână-n luptă pe Momika? Acesta susține că a vrut să-și exprime opinia față de Coran, despre care spune că este o carte periculoasă pentru valorile suedeze și ar trebui să fie interzisă în țara scandinavă. O reacție în oglindă apare imediat din partea unui imigrant sirian, care a primit autorizație din partea poliției suedeze pentru un protest ce urma să includă arderea Torei și a Bibliei în fața ambasadei israeliene din Stockholm. Autodafeul textelor sacre ale iudaismului și creștinismului, organizat ca replică împotriva celor care ard cărți sfinte (?!), ar fi trebuit să aibă loc în acest weekend, dar a fost anulat.
Momika este un habotnic al libertății de expresie, care pare mai curând interesat să câștige o coroană de martir și cetățenia suedeză. Este capabil să predice despre valorile unei societăți pe care încă nu o înțelege, nesocotind binele comun și cunoscuta convivialitate scandinavă. Uzează de drepturi și libertăți fundamentale protejate de legislația suedeză fără să fi înțeles în prealabil matricea culturală, valorile și normele morale ale societății care-l găzduiește. În esență, Momika este un fanatic solitar care merită să fie luat în seamă doar pentru că a expus o problemă de fond cu care se confruntă democrațiile occidentale: justa măsură dintre libertatea de exprimare, care nu este un drept absolut, și exercitarea acestui drept în echilibru cu anumite responsabilități și fără a intra în conflict cu alte libertăți sau drepturi fundamentale. În mod particular, echilibrul fragil dintre dreptul la liberă exprimare, pe care poliția suedeză l-a supus anumitor restrângeri atunci când a refuzat autorizarea altor happening-uri similare, și răspunsul tribunalelor administrative care au considerat că riscurile legate de incendierea Coranului nu sunt “de natură să interzică actul”.
În altă ordine de idei, protestul lui Momika este departe de a fi original. Extremistul danezo-suedez Rasmus Paludan a organizat în ultimii ani mitinguri în diferite țări europene, iar în câteva ocazii a dat foc unor exemplare ale Coranului. Cu mai bine de un deceniu în urmă, un pastor american a organizat un “proces” în care cartea sfântă a musulmanilor a fost declarată “vinovată” și “executată” prin incendiere.
Totuși, acești fundamentaliști ai libertății de exprimare sunt niște bieți epigoni în comparație cu iluștrii lor predecesori, care s-au remarcat de-a lungul secolelor prin arderea cărților lui Confucius în timpul dinastiei Qin (221-216 î. Hr.), distrugerea Bibliotecii din Alexandria (în cel puțin patru etape, între anii 48 și 642), a celei din Bagdad (1258) sau prin distrugerea codicelor aztece și mayașe (1430, 1562). Ura manifestată față de cultura scrisă are o istorie lungă și nu vom putea estima vreodată câte papirusuri, manuscrise și cărți au fost distruse din motive de opoziție culturală, religioasă sau politică. Este o istorie a crimei împotriva spiritului, din care aș mai aminti doar două exemple: Savonarola, care a topit pe rugul “Vanității” instrumentele perfide ale “păcatului” din Renașterea florentină (obiecte de artă, cărți, instrumente muzicale), și accesele piromane ale tinerilor naziști care au distrus, în mai 1933, zeci de mii de cărți pe motiv că nu ar fi fost scrise “în spirit german”.
Revenind la gestul necugetat al “scriitorului ateu iluminat”, aș mai adăuga un singur detaliu: în urmă cu câteva luni, statul suedez i-a respins cererea de acordare a cetățeniei, iar după arderea Coranului în fața celei mai mari moschei din Stockholm, presa franceză a pus ochii pe el și l-a identificat pe rețelele sociale în clipuri video în care apare îmbrăcat în tricouri negre, arborând steagurile miliției irakiene Brigăzile Imamului Ali, organizație care este acuzată de crime de război și care a primit sprijin financiar și logistic din partea Iranului.
Celebritatea efemeră de care se bucură Momika are un preț. Dar ea va trece, ca o hârtie care arde.
Prof. univ. dr. LEONARD AZAMFIREI
